FT Alphaville este un fan al istoriei economice: nu numai pentru că adesea constituie o lectură fascinantă, ci și pentru că joacă un rol esențial în evidențierea modului în care schimbările din mediul politic, social și tehnologic au avut un impact asupra creșterii economice – precum și asupra gândirii economice și elaborării politicilor.
Așa că am observat cu un oarecare interes că numeroși economiști oficiali și din sectorul privat se orientează din ce în ce mai mult către seturi de date bazate pe serii de timp economice foarte lungi. Cu toate acestea, puțini îl pot egala pe cel al Băncii Angliei, care reunește aproape un mileniu de date economice care se întorc până în 1086.
Cât de utile sunt aceste informații? Ei bine, am începe prin a sublinia faptul că un lucru nu trebuie neapărat să fie raportabil la zilele noastre pentru a merita să fie cunoscut. Uneori este la fel de simplu ca lucrurile să fie interesante în sine.
În ceea ce privește utilitatea de a învăța din erorile trecutului, există în mod clar unele perioade mai relevante decât altele. Economia victoriană, de exemplu, a avut mult mai multe dintre caracteristicile economiei actuale – cum ar fi ciclurile de afaceri și industrializarea – decât economiile care au precedat-o. Dar există lecții perfect valabile trase din perioade mult mai vechi care ne vorbesc despre fenomene care ne afectează astăzi. Slăbirea monedei, de exemplu, a fost o caracteristică a economiei romane, pe care unii chiar o consideră vinovată de căderea Imperiului. De fapt, poate că acesta este un exemplu nepotrivit, având în vedere lipsa inflației de acum, dar înțelegeți unde vrem să ajungem.
FT Alphaville, însă, are preocupări mai profunde cu privire la acuratețea datelor. Chiar dacă lăsăm deoparte semnele de întrebare cu privire la acuratețea măsurării variabilelor, ne lovim de problema că unele dintre concepte au apărut relativ recent.
În istoria sa a PIB-ului, Diane Coyle scrie că acest concept a fost introdus în anii 1940 (deși au existat precursori care datează din secolul al XVIII-lea). Așadar, cum este posibil să avem lecturi care datează cu secole mai devreme? Banca Angliei ocolește parțial problema folosind măsurători ale producției sectoriale pentru perioada cuprinsă între 1270 și 1870:
Banca pretinde, totuși, că are o măsură a PIB-ului englezesc care datează din 1086. Suntem oarecum disprețuitori față de acest lucru, având în vedere că, din ceea ce putem discerne din datele în sine, „creșterea” nu a fost cu adevărat un lucru pe care economiile l-au făcut în mare măsură în secolele de dinaintea erei industriale:
Ceea ce este probabil motivul pentru care nimeni nu s-a deranjat cu adevărat să o măsoare.