Medicii de medicină sportivă de la UW Health tratează o gamă largă de leziuni atletice comune, inclusiv rupturile labrale ale umărului (SLAP, sau Labrum Superior Anterior și Posterior).
Anatomia umărului
Termenul SLAP înseamnă Labrum Superior Anterior și Posterior. Labrumul este o structură fibrocartilaginoasă asemănătoare unei cupe care înconjoară marginea glenoidă a scapulei (omoplatului) care face parte din articulația umărului. Zonele exterioare ale labrumului sunt groase, dar regiunile interioare sunt mult mai subțiri. Tendonul bicepsului se atașează la labrumul superior în partea superioară a glenoidei. Labrumul glenoidian este împărțit în patru secțiuni:
- Anterior: Porțiunea anterioară care este mai groasă decât restul labrumului și este atașată atât central cât și periferic de fosa glenoidală
- Superior: Porțiunea superioară care este o structură asemănătoare meniscului cu o margine centrală liberă care nu are alimentare cu sânge și are, de asemenea, o atașare mai slabă la fosa glenoidală
- Posterior: Porțiunea posterioară care nu este întotdeauna atașată de glenoidă, ceea ce poate explica de ce unele persoane se plâng de mai multe dureri de umăr în partea posterioară a umărului
- Inferior: Porțiunea inferioară care are o formă triunghiulară și este atașată la marginea centrală a fosei
Zonele dintre labrumul anterior și labrumul superior conțin o alimentare limitată cu sânge, în timp ce labrumul inferior are o bună alimentare cu sânge. Zonele exterioare ale labrumului au un aport sanguin mai mare decât porțiunea centrală. Deoarece alimentarea cu sânge îmbunătățește foarte mult capacitatea țesuturilor de a se vindeca, zonele labrumului cu o slabă alimentare cu sânge nu se vindecă bine.
Funcția labrumului
Labrumul are mai multe funcții. Acesta:
- Extinde adâncimea fosei glenoidale cu aproximativ 50 la sută pentru a permite o mișcare mai mare
- Optimizează mecanica umărului prin centrarea și stabilizarea brațului (humerus) în timp ce se mișcă pe omoplat (glenoid)
- Previne ca humerusul capul humerusului (situat pe brațul superior la nivelul articulației umărului) să se rostogolească peste marginea scapulei (la nivelul glenoidei), deoarece labrumul este mai gros spre marginile exterioare
Cauze posibile pentru leziunile labrale
Labrumul poate fi lezat în mai multe moduri, inclusiv:
- Forța de compresie (căderea pe un braț întins)
- Forța de tracțiune (luxația umărului)
- Copie directă sau traumatism la nivelul umărului
- Mișcare repetitivă (activități deasupra capului, cum ar fi aruncarea și înotul)
- Mecanismul „Peel back”, care apare atunci când umărul se rotește extern și un mușchi din partea superioară a brațului (capul lung al bicepsului) rupe (sau „dezlipește”) labrumul
Semne și simptome
Semnele și simptomele unei rupturi labrale includ:
- Debutul insidios (niciun eveniment cunoscut care a cauzat leziunea)
- Durere periodică sau continuă
- Durere variabilă care poate fi surdă, dureroasă sau ascuțită
- Durere care se extinde pe partea exterioară a părții superioare a brațului
- Durere la rotația externă a umărului
- Popping, clic, blocare sau pocnitură care se simte în profunzimea articulației umărului
- Diminuarea forței și/sau flexibilității brațului
- Instabilitate a umărului
Diagnostic imagistic
O artrogramă RMN (numită și MRA) este cel mai precis test de diagnostic pentru identificarea leziunilor SLAP, cu o rată de acuratețe de 74 până la 90 la sută.
Opțiuni de tratament
Diverse opțiuni de tratament pot fi utilizate în cazul leziunilor SLAP, inclusiv:
- Reabilitare: De multe ori, reabilitarea nu are succes, în special în cazul sportivilor care efectuează activități repetitive deasupra capului
- Intervenție chirurgicală: Labrumul este reparat pe cale artroscopică și se poate efectua și o tenotomie a bicepsului sau o tenotomie a bicepsului pentru a ajuta la îmbunătățirea funcțională și revenirea la joc
Timp de revenire la joc
Timp de revenire la joc
Timpurile și capacitatea sportivilor de a reveni la joc sunt variabile (aproximativ 48 – 98% revenire la joc), dar criteriile generale includ:
- Așteptarea a până la 12 luni după operație pentru revenirea completă la joc pentru sportivii care participă la sporturi care necesită multe activități deasupra capului
- Aruncătorii: Sstudiile raportează o rată de succes a revenirii la joc (atingerea nivelului de activitate de dinainte de accidentare sau mai bun) de 38% și mai mult
- Nu aruncători: Studiile raportează o rată de succes a revenirii la joc (atingerea nivelului de activitate de dinaintea leziunii sau mai bun) de 89 la sută
- Atleții care participă la sporturi de contact pot reveni la joc în termen de șase luni
.