Palierul Marian a fost o rugăciune dezvoltată de Cistercieni, care presupunea rugăciunea a 150 de Ave Maria împărțite în grupuri de câte 10 de către Părinții noștri. Se foloseau mărgele de rugăciune pentru a ține evidența Ave Maria. Totuși, nu era o rugăciune meditativă și nici una care ar fi fost „predicată”. Maria i-a dezvăluit Sfântului Dominic ce mistere trebuiau să fie predicate pentru a corespunde rugăciunilor din Psaltire: povestiri din viața lui Hristos care contraziceau în mod direct erezia albigenzilor, concentrându-se pe întruparea, moartea și învierea triumfătoare a lui Isus Hristos.
Cum spunea Părintele Reginald Garrigou-LaGrange, mare teolog dominican al secolului XX: „Ceea ce cuvântul predicatorului nu a fost în stare să facă, dulcea rugăciune a Ave Maria a făcut pentru inimi”. În cele din urmă, acea „dulce rugăciune” avea să se numească Rozariul – o „cunună de trandafiri” care avea să ducă la nenumărate convertiri și miracole, nu în ultimul rând la depășirea ereziei albigenziene.
Papa Leon al XIII-lea a spus: „Datorită acestei noi metode de rugăciune… evlavia, credința și unirea au început să se întoarcă ; iar proiectul și uneltirile ereticilor să se prăbușească.”
În 1213, la numai cinci ani după ce Sfântului Dominic i s-a dat Rozariul, forțele catolice aflate sub comanda comună a contelui Simon de Montfort și a Sfântului Dominic au fost puse să lupte împotriva albigenzilor în Muret, un orășel de lângă Toulouse, Franța. Albigenzienii erau hotărâți să cucerească Franța, răspândindu-și mai departe credințele eretice. Catolicii, bineînțeles, erau hotărâți să lupte pentru Hristos. Din nefericire, întăririle nu reușiseră să ajungă pentru forțele catolice, iar cifrele erau sumbre. Catolicii aveau doar 1500 de oameni, în timp ce inamicul lor avea 30.000.
.