Bacteriile aerobe și anaerobe pot fi identificate prin cultivarea lor în eprubete cu bulion de tioglicolat:
1: Aerobii obligați au nevoie de oxigen pentru că nu pot fermenta sau respira anaerob. Ele se adună în partea superioară a tubului, unde concentrația de oxigen este cea mai mare.
2: Anaerobii obligați sunt otrăviți de oxigen, așa că se adună în partea de jos a tubului, unde concentrația de oxigen este cea mai mică.
3: Anaerobii facultativi se pot dezvolta cu sau fără oxigen, deoarece pot metaboliza energia în mod aerob sau anaerob. Ei se adună mai ales în partea de sus deoarece respirația aerobă generează mai mult ATP decât fermentația.
4: Microaerofilele au nevoie de oxigen pentru că nu pot fermenta sau respira anaerobic. Cu toate acestea, ele sunt otrăvite de concentrațiile mari de oxigen. Ele se adună în partea superioară a eprubetei, dar nu și în partea de sus.
5: Anerobii aerotoleranți nu au nevoie de oxigen deoarece folosesc fermentația pentru a produce ATP. Spre deosebire de anaerobii obligați, ei nu sunt otrăviți de oxigen. Se pot găsi răspândite uniform în toată eprubeta.