Voodoo este o religie animistă care consacră un cult pentru Loas (zei) și pentru strămoși – cultul strămoșilor constituie un sistem de credințe și rituri religioase care sunt folosite în principal pentru a întări sistemul social, precum și dependența familiei – și în același timp, spiritele voodoo, gardienii, zeitățile sau forțele naturii. Voodoo își are originea în Africa, mai exact la triburile Fon, Yoruba și Ewe. Din punct de vedere geografic, aceste grupuri etnice pot fi găsite în Ghana, Togo, Benin și Nigeria. Mai mult decât o religie sau un cult al morții, voodoo joacă un rol major în viața de zi cu zi prin simbolizarea tradițiilor africane pentru poporul haitian. Voodoo este departe de a fi un cult uniform, ci a evoluat diferit de la o regiune la alta.
Voodoo este mai mult decât o sinteză a diferitelor credințe africane, deoarece încorporează influențe semnificative din partea creștinismului. Cuvântul voodoo provine din limba fon, vorbită în Benin, însemnând „un fel de putere care este misterioasă și, în același timp, înfricoșătoare”. Voodoo este investit în toate părțile vieții haitiene și are o influență considerabilă asupra fiecărei persoane și asupra fiecărui element natural. Panteonul voodoo este alcătuit din numeroase Loas, care sunt în general asociate cu un sfânt catolic. În ciuda existenței acestor Loas, voodoo este în esență monoteist; în concepția lor, Loas nu sunt nici mai mult, nici mai puțin decât intermediari între Dumnezeu și cei umani.
Cultul voodoo a apărut în Lumea Nouă odată cu comerțul cu sclavi africani, care a început în Haiti în timpul anilor 1700. Sclavii au adus cu ei aceste tradiții africane. Există, de asemenea, unele variante ale acestui cult în Brasilia și în insulele din Antigua. Voodoo implică un amestec de credințe etnice diferite și a devenit rapid un element important de coeziune culturală pentru sclavi, care proveneau din culturi diferite și foloseau limbi diferite.
Conform tradiției voodoo, oamenii intră în comunicare cu Loas într-o manieră foarte ritualizată. Loas sunt capricioase și nu vor fi de ajutor decât dacă se intră în contact cu ele în mod corect, prin elaborarea unor ritualuri diferite (în funcție de Loas cu care se dorește să se intre în contact). Slujba voodoo are loc în oúfo (templu voodoo), iar acest ritual trebuie să fie oficiat de un hougan (preot) sau de o mambo (preoteasă). Adepții voodoo atribuie bolile și decesele la mânia strămoșilor furioși – de aici și importanța considerabilă acordată ritualului și ceremoniei de liniștire. Ceremonia voodoo cuprinde mai multe elemente, printre care muzica, dansul, oferirea de alimente, tobele și sacrificiile de animale.
Ritualul Rada, care este folosit în ritualul de inițiere, implică „Loas bune” care au venit din Africa și care reprezintă lumea mistică pierdută. În cadrul ceremoniei voodoo, Rada Loas sunt primii care sunt serviți; ei reprezintă gardienii obiceiului și ai tradiției. Rada Loas joacă o funcție importantă prin diferitele procese de vindecare, iar principala lor caracteristică este faptul că toate acțiunile lor sunt îndreptate spre bine. În opoziție, ritualul Petro implică „Bad Loas”, care își are originea în Haiti. Loas Petro sunt considerați a fi maeștrii magiei. Ei întruchipează un fel de forță implacabilă. După cum descrie etnologul Alfred Métraux, „cuvântul Petro evocă în mod inevitabil viziuni de forță implacabilă, de asprime și chiar de ferocitate” (1972).
Ritualurile Rada și Petro folosesc atât magie defensivă, cât și ofensivă, și pot ajuta la obținerea dreptății pentru cineva care a fost nedreptățit. Ritualul de posesiune, care apare în ritualul Petro, constituie cel mai important mod de a conecta spiritele sau strămoșii cu ființele umane. O criză de posesiune apare atunci când practicantul voodoo se află într-o situație de căsătorie cu un Loa și devine „calul” acestuia. Persoana posedată suferă de amnezie, ceea ce se explică prin faptul că nimeni nu poate fi în același timp zeu și om. Această criză de posedare apare, în general, în cadrul unei ceremonii numite Manger-Loa și constituie evenimentul major al ceremoniei voodoo.
Conceptualizarea voodoo a lumii implică credința în continuitatea dintre viață și moarte. În voodoo, moartea este percepută ca o regenerare a întregii societăți, dacă diferitele ritualuri de moarte și serviciile de înmormântare sunt bine executate. De asemenea, o importanță considerabilă este atribuită persoanelor moarte și întreținerii regulate a mormântului. Astfel, cultul voodoo reușește să realizeze o reconciliere între lumea celor vii și cea a celor morți.