Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Virginia Commonwealth University face lumină asupra mecanismelor care stau la baza formării acestui fenotip „de succes”.
„Indivizii psihopați sunt foarte predispuși să se implice în comportamente antisociale, dar ceea ce sugerează descoperirile noastre este că unii ar putea fi de fapt mai capabili să inhibe aceste impulsuri decât alții”, a declarat autorul principal Emily Lasko, doctorandă la Departamentul de Psihologie din cadrul Colegiului de Științe Umaniste și Științe. „Deși nu știm exact ce anume precipită această creștere a controlului conștient al impulsurilor în timp, știm că acest lucru se întâmplă în cazul indivizilor cu un nivel ridicat al anumitor trăsături de psihopatie care au avut relativ mai mult „succes” decât colegii lor.”
Studiul, „What Makes a ‘Successful’ Psychopath? Longitudinal Trajectories of Offenders’ Antisocial Behavior and Impulse Control as a Function of Psychopathy” (Traiectorii longitudinale ale comportamentului antisocial și controlului impulsurilor infractorilor ca funcție a psihopatiei), va fi publicat într-un număr viitor al revistei Personality Disorders: Theory, Research, and Treatment.
Când descriu anumite persoane psihopatice ca fiind „de succes” versus „nereușite”, cercetătorii se referă la traiectorii de viață sau rezultate. Un psihopat „de succes”, de exemplu, ar putea fi un director executiv sau un avocat cu trăsături psihopatice înalte, în timp ce un psihopat „nereușit” ar putea avea aceleași trăsături, dar este încarcerat.
Studiul testează un model compensatoriu al psihopatiei „de succes”, care teoretizează că indivizii psihopați relativ „de succes” dezvoltă trăsături mai conștiincioase care servesc la inhibarea impulsurilor lor antisociale accentuate.
„Modelul compensatoriu postulează că persoanele cu un nivel mai ridicat al anumitor trăsături psihopatice (cum ar fi grandoarea și manipularea) sunt capabile să compenseze și să depășească, într-o anumită măsură, impulsurile lor antisociale prin creșterea trăsăturilor de conștiinciozitate, în special a controlului impulsurilor”, a declarat Lasko.
Pentru a testa acest model, cercetătorii au studiat date colectate despre 1.354 de infractori juvenili gravi care au fost judecați în sistemele judiciare din Arizona și Pennsylvania.
„Deși acești participanți nu sunt în mod obiectiv „de succes”, acesta a fost un eșantion ideal pentru a testa ipotezele noastre din două motive principale”, scriu cercetătorii. „În primul rând, adolescenții se află într-o fază de dezvoltare excelentă pentru îmbunătățirea controlului impulsurilor. Permițându-ne variabilitatea longitudinală de care am avea nevoie pentru a testa modelul nostru compensatoriu. În al doilea rând, infractorii sunt predispuși la acte antisociale, prin definiție, iar ratele lor de recidivă au oferit un indice din lumea reală a fenotipurilor de psihopatie „de succes” față de cele „nereușite”.”
Studiul a constatat că o psihopatie inițială mai mare a fost asociată cu creșteri mai abrupte ale controlului inhibitor general și ale inhibiției agresivității în timp. Acest efect a fost amplificat în rândul infractorilor „de succes”, sau a celor care au recidivat mai puțin.
Constatările sale sprijină modelul compensatoriu al psihopatiei „de succes”, a spus Lasko.
„Constatările noastre sprijină un model nou de psihopatie pe care îl propunem, care intră în contradicție cu celelalte modele existente de psihopatie, deoarece se concentrează mai mult pe punctele forte sau „surplusurile” asociate cu psihopatia, mai degrabă decât doar pe deficite”, a spus ea. „Psihopatia nu este o trăsătură de personalitate compusă pur și simplu din deficite – există multe forme pe care le poate lua.”
Lasko este cercetător în cadrul Laboratorului de Psihologie Socială și Neuroștiință al VCU, care caută să înțeleagă de ce oamenii încearcă să se rănească unii pe alții. David Chester, Ph.D., director al laboratorului și profesor asistent de psihologie, este co-autor al studiului.
Constatările studiului ar putea fi utile în mediile clinice și medico-legale, a spus Lasko, în special pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de prevenire și intervenție timpurie, în sensul că ar putea ajuta la identificarea punctelor forte pe care indivizii psihopați le posedă și care ar putea descuraja un viitor comportament antisocial.
.