Creatinina este un produs al metabolismului muscular. Este produsă la o rată aproape constantă și este excretată în urină.
Din cauza ratei sale constante de producere, cantitatea de creatinină din urină este o măsură indirectă a funcției renale (rata de filtrare glomerulară).
Dacă funcția renală este semnificativ redusă, creatinina din urină va scădea. În cazul unor grade mai severe de insuficiență renală, creatinina serică va crește în cele din urmă.
O recoltare de urină de 24 de ore este cel mai precis mod de a evalua funcția renală cu ajutorul creatininei. În acest interval de timp se măsoară, de asemenea, o creatinină din sânge (serică) și se folosește pentru a calcula volumul de urină necesar pentru a „elimina” cantitatea măsurată de creatinină din sânge și în urină. Aceasta se numește „clearance-ul creatininei.”
Exercițiile fizice viguroase sau traumatismele musculare care au loc în timpul recoltării vor determina o cantitate crescută de creatinină în sânge și pot duce la rezultate false ale clearance-ului creatininei.
Proteinele serice sunt în mod normal extrase din urină înainte ca aceasta să fie eliberată de rinichi.
Pentru că glomerulii renali sunt imperfecți, indivizii normali pot avea ocazional „urme” de proteine în urină. Cantități mai mari (1+ sau mai mult) sunt considerate anormale și pot reflecta o problemă renală subiacentă.
Proteinele din urină pot fi măsurate pe orice probă de urină (un „spot de urină”), dar cea mai precisă măsurătoare este cu o recoltare de urină de 24 de ore.
În timpul sarcinii, din cauza creșterii fluxului sanguin renal, unele proteine suplimentare pot fi pierdute în urină. Această pierdere crescută de proteine nu ar trebui, în mod normal, să fie în cantități care să depășească 300 mg în 24 de ore. Dacă se constată o cantitate mai mare de 300 mg în 24 de ore, aceasta poate semnala apariția preeclampsiei.
.