Săpând într-o carieră din Germania, paleontologii au scos la iveală o broască țestoasă timpurie foarte primitivă dintr-o rocă veche de aproximativ 240 de milioane de ani. Descoperirea prezenta unele dintre semnele revelatoare ale dezvoltării plăcii carapacei de broască țestoasă, dar mult mai devreme decât exemplele cunoscute anterior. Descoperirea oferă o ultimă dovadă că carapacea de broască țestoasă a evoluat în timp, pornind de la structuri precursoare anterioare, și nu dintr-o dată, într-un moment ulterior, așa cum credeau unii cercetători.
Pentru a pune această descoperire în context, ce este mai exact o carapace de broască țestoasă? Majoritatea oamenilor își imaginează ceva asemănător cu o șopârlă cu un înveliș osos în jurul ei. Nu, nici pe departe. Anatomia broaștei țestoase este unică în lumea vertebratelor și a fascinat anatomiștii și paleontologii timp de secole. În 1849, profesorul Owen (probabil Richard Owen, viitorul fondator al Muzeului de Istorie Naturală din Londra) a scris: „ACESTE animale cărora, …li s-a dat o locuință portabilă sau un loc de refugiu… au atras întotdeauna o atenție deosebită.”
Articolul lui Owen este o versiune timpurie a unui articol de analiză, iar el face referiri frecvente la colegi. El îi citează pe colegii de la King’s College care au prezis că: „Privind exteriorul singular al acestor țestoase, protejate într-o carcasă solidă ca un animal moluștos în carapacea sa, ne-am aștepta cu greu să descoperim că acest înveliș osos dens care înfășoară întregul corp este format din aceleași oase care compun scheletul uman…”
Păstrând o minte deschisă, aceiași colegi au recunoscut că, de fapt, carapacea era făcută din „aceleași oase”. Owen și contemporanii săi și-au dat seama că o carapace de broască țestoasă este compusă din coaste care s-au aplatizat, s-au unit cu pielea și au fuzionat în plăci osoase. Coloana vertebrală este fuzionată direct în partea inferioară a carapacei. Porțiunea ventrală a carapacei broaștei țestoase, plastronul, este compusă din coaste și stern. Nu se poate scoate o broască țestoasă din carapacea sa, carapacea și broasca țestoasă sunt complet interconectate. Carapacea este scheletică.
Descoperirea faptului că carapacele broaștelor țestoase sunt oase cu coaste i-a condus pe Owen și colegii săi la cel mai bizar aspect al anatomiei broaștelor țestoase. Imaginați-vă o broască țestoasă: unde i se atașează picioarele? (Sub carapace.) Owen a realizat rapid implicațiile; umerii și scapulele unei broaște țestoase sunt situate sub cutia toracică. Da, broaștele țestoase sunt efectiv pe dinăuntru pe dinafară.
De aceea nu este corect să spunem că broaștele țestoase își poartă casele cu ele. Mai degrabă, o broască țestoasă este propriul ei castel. Noua descoperire oferă o mulțime de informații despre cum au evoluat carapacele țestoaselor, dar oamenii de știință încă nu știu de ce au făcut-o. Oricare ar fi fost motivul, cu siguranță a funcționat, pentru că broaștele țestoase nu s-au schimbat prea mult de când au apărut cele mai vechi, la sfârșitul Triasicului. Oricât de ciudat ar fi, dar evoluția nu se joacă cu succesul.
.