Carl Jung este binecunoscut ca fiind părintele psihologiei analitice. El credea că expresia religioasă se manifesta din dorința psihicului de a avea o stare echilibrată de conștiință și inconștiență simultan. Jung a petrecut mulți ani studiind și practicând cu Sigmund Freud, dar această teorie specifică i-a determinat să se despartă. Jung a presupus că inconștientul colectiv era unul împărtășit de toți oamenii. Fundamentul acestei teorii s-a bazat pe arhetipuri și tipare specifice care dictează modul în care oamenii procesează imaginile psihice. De-a lungul istoriei și în toate culturile, mitologia și studiul viselor au păstrat un fir comun. Jung credea că fiecare persoană se străduiește să atingă plenitudinea prin obținerea unei armonii între conștiință și inconștient și că acest lucru poate fi realizat prin studiul viselor.
- Concepte de psihoterapie jungiană
- Psihologie profundă
- Psihologie arhetipală
- Influența lui Jung asupra psihologiei psihodinamice
- Instrumente moderne de evaluare
Concepte de psihoterapie jungiană
- Imaginația activă: Jung a creat conceptul de imaginație activă ca o modalitate de a descrie trecerea peste distanța dintre inconștient și conștiință. Folosind imaginația, fantezia, visele și meditația, un client este capabil să își aducă inconștientul în prezent prin narațiune sau acțiune. Imaginația activă se bazează pe observarea nemijlocită de către client a imaginației sau a viselor sale, nu pe o imagine intenționată a dorințelor sale.
- Individuarea: Individuarea este un proces al psihologiei analitice, prin care un individ se dezvoltă în ceea ce este cu adevărat destinat să fie. Indivizii cu dificultăți emoționale se simt adesea ca și cum ar trăi vieți fragmentate, dezarticulate, pline de diferite grade de experiențe emoționale. Progresul înainte este adesea afectat ca urmare a conflictului interior și a autosabotajului care decurge din segregarea diferitelor eu-uri din interiorul unei persoane. Individuarea implică integrarea tuturor experiențelor pozitive și negative din trecut ale unei persoane în așa fel încât aceasta să poată trăi o viață sănătoasă, productivă și stabilă din punct de vedere emoțional. Individuarea permite unei persoane să devină unică și esențialmente individuală față de alte ființe umane și față de inconștientul colectiv. Procesul de individuație are loc prin diverse metode, inclusiv interpretarea viselor și imaginația activă, și dă naștere unui individ matur, sănătos și armonios din punct de vedere holistic.
- Inconștientul colectiv: Jung a fost primul care a folosit termenul de inconștient colectiv ca mijloc de a descrie o expresie a inconștientului care este manifestată de fiecare ființă vie cu un sistem nervos. Mai degrabă decât să posede doar experiențe din istoria personală sau din psihicul nostru, inconștientul colectiv organizează toate experiențele din cadrul unei specii. Jung credea că inconștientul colectiv este moștenit și inerent fiecărei ființe, mai degrabă decât un rezultat al unor evenimente specifice. Inconștientul colectiv deține imagini mentale care nu pot fi explicate din punct de vedere istoric sau prin experiență, ci există doar ca un produs secundar evolutiv.
- „Logosul” în teoriile lui Jung: Jung a folosit, de asemenea, termenul de logos în teoriile sale filosofice. Logosul, potrivit lui Jung, reprezenta faptul sau rațiunea. Jung se referea adesea la contrastul dintre conștient și inconștient ca logos versus mythos. În plus, Jung credea că logos era versiunea masculină pentru raționalitate, în timp ce omologul feminin, eros, reprezenta disponibilitatea psihică sau emoția.
- Nekyia: Nekyia este o componentă cheie a analizei lui Jung. Nekyia, sau procesul de pătrundere în inconștient, este, potrivit lui Jung, o acțiune deliberată și decisivă. El credea că Nekyia, o călătorie întunecată într-un loc periculos, era un proces necesar prin care se realiza individuația. Cei care au călătorit până în adâncurile psihicului lor interior și s-au întors au fost mult mai buni pentru că au făcut acest lucru.
Psihologia profunzimii
Psihologia profunzimii este una dintre multele abordări terapeutice derivate din psihologia jungiană. Această metodă se bazează pe descoperirea motivelor din spatele problemelor psihice ca mijloc de a le trata. În timpul psihologiei profunde, un terapeut lucrează cu un client pentru a dezvălui sursa problemei sale, mai degrabă decât simptomele asociate cu aceasta. Odată identificate, motivele dezadaptative pot fi transformate, rezultând gânduri și comportamente mai sănătoase și mai pozitive.
Unul dintre fenomenele care există în psihologia profundă este cel al „vindecătorului rănit”. Atunci când un terapeut lucrează cu un client care are răni emoționale similare, terapeutul devine conștient de această dinamică și poate transfera involuntar rănile sale înapoi la client. Acest proces de contratransfer poate fi dăunător atât pentru terapeut, cât și pentru client, deoarece îl expune pe terapeut la rănile clientului său, putând astfel infecta procesul terapeutic.
Psihologia arhetipală
Fondată în arheologie și antropologie, psihologia arhetipală este una dintre strategiile care este adesea folosită pentru a descoperi motivele inconștiente. Jung a studiat modul în care religiile istorice, zeitățile și fabulele au influențat sentimentul de sine al unui individ. Psihologia arhetipală teoretizează că visele și psihicul unei persoane sunt împletite cu credințele sale și că această uniune este cea care le formează comportamentele, gândurile și emoțiile. Arhetipul este simbolul experiențelor colective de viață ale unui individ și determină ce alegeri, atât conștiente, cât și inconștiente, face o persoană. Psihologia arhetipală se concentrează asupra sufletului unei persoane, iar Jung și predecesorii săi au găsit similitudini în arhetipurile legendelor și în unitatea care reprezintă motivația umană. Astăzi, psihologii arhetipali încă mai consideră arhetipurile o forță proeminentă în dezvoltarea construcției psihologice a unui individ.
Influența lui Jung asupra psihologiei psihodinamice
Deși Jung nu a fost fondatorul psihodinamicii, el a influențat dramatic acest domeniu prin contribuțiile sale. Jung credea că psihicul, sau sufletul, era condus spre individuație. Psihologia sa psihodinamică se învârtea în jurul arhetipurilor din cadrul inconștientului colectiv, precum și al inconștientului personal și al ego-ului. Jung credea, de asemenea, în funcția transcendentă, care era o difuzare a arhetipurilor în cadrul inconștientului colectiv. Teoriile psihodinamice ale lui Jung au inclus recunoașterea unei prezențe spirituale în interiorul fiecărei persoane, precum și diverse elemente de organizare în cadrul psihicului. Împreună, aceste elemente și arhetipuri puteau uneori să izbucnească în dezacord, provocând un conflict intern.
Instrumente moderne de evaluare
Teoriile lui Jung au influențat, de asemenea, multe dintre instrumentele de evaluare folosite în psihoterapie astăzi. Indicatorul de tip Myers-Briggs (MBTI), dezvoltat de Isabel Briggs Myers și Katharine Cook Briggs, s-a bazat pe teoriile explorate de Jung în cartea sa Tipuri psihologice. Acest instrument de personalitate este una dintre cele mai frecvent utilizate măsuri în întreaga lume în prezent.
O altă măsură, Indexul tipurilor jungiane (JTI), dezvoltat în 2001, a fost conceput de Hallvard E. Ringstad și Thor Odegard pentru a oferi o evaluare mai precisă a metodei preferențiale de procesare psihologică a unei persoane. JTI se bazează pe funcțiile psihologice specifice descrise de Jung și este prezentat într-un mod mai concis și mai ușor de înțeles la nivel universal. JTI a înlocuit MBTI în mai multe țări și este considerată o opțiune viabilă și mai accesibilă pentru măsurarea personalității psihologice. O altă variantă a acestor teste este Keirsey Temperament Sorter. Deși se bazează, de asemenea, în mod vag pe teoriile lui Jung, conținutul și aplicarea sa variază foarte mult atât față de JTI, cât și față de MBTI.
.