O Captain! Căpitanul meu!

„O, căpitane! Căpitanul meu!”

de Walt Whitman

O, Căpitane! Căpitanul meu! Călătoria noastră înfricoșătoare s-a terminat,
Cu corabia a înfruntat toate greutățile, premiul pe care-l căutam a fost câștigat,
Portul e aproape, clopotele le aud, oamenii toți exultă,
Cât timp urmăresc cu privirea chila fermă, vasul sumbru și îndrăzneț;
Dar, o, inimă! inimă! inimă!
O, picături sângerânde de roșu,
Unde pe punte zace căpitanul meu,
Căzut rece și mort.

O, căpitanul meu! Ridică-te și ascultă clopotele;
Răsai – pentru tine steagul este fluturat – pentru tine tronează goarna,
Pentru tine buchete și coroane cu panglici – pentru tine țărmurile se înghesuie,
Pentru tine te cheamă, masa legănată, cu fețele lor nerăbdătoare întorcându-se;
Aici Căpitane! dragă tată!
Brațul acesta de sub capul tău!
Este vreun vis că pe punte,
Ai căzut rece și mort.

Capitanul meu nu răspunde, buzele îi sunt palide și nemișcate,
Tatăl meu nu-mi simte brațul, nu mai are nici puls, nici voință,
Navătoarea e ancorată în siguranță, călătoria ei încheiată și terminată,
Din călătoria înfricoșătoare intră corabia învingătoare cu obiectul câștigat;
Exultați, o, țărmuri, și sunați, o, clopote!
Dar eu cu pași jalnici,
Călătoresc pe punte căpitanul meu zace,
Căzut rece și mort.

Rezumat din „O, căpitane! Căpitanul meu!”

Popularitate: „O, căpitane! Căpitanul meu!”, un poem renumit scris de Walt Whitman, a fost unul dintre cele 18 poeme scrise pe fondul Războiului Civil din America. A fost publicat pentru prima dată în 1865 într-un pamflet numit Sequel to Drum-Taps. Acest poem, având valoare istorică, a fost scris ca un omagiu adus lui Abraham Lincoln, președintele american, pe care Whitman obișnuia să îl admire. De atunci, a căpătat o mare popularitate în întreaga lume datorită meritelor sale artistice.

„O, Căpitane! Căpitanul meu!” ca elegie: Acest poem este scris sub forma unei elegii, însemnând un cântec funerar. Whitman a folosit un limbaj figurativ foarte puternic de-a lungul poemului pentru a-și exprima respectul și pentru a deplânge pierderea lui Abraham Lincoln. Exprimarea doliului și a durerii marchează centrul poemului. Cu toate acestea, ceea ce rămâne în mintea cititorilor este exprimarea pasională a vorbitorului a iubirii sale pentru căpitanul său mort.

Teme majore: Poemul cuprinde sentimentele vorbitorului la dispariția căpitanului său. Vorbitorul îl admiră pe căpitanul său pentru victoria pe care au obținut-o împreună. Tema majoră care se regăsește în tot poemul este moartea lui Abraham Lincoln la sfârșitul Războiului Civil, care a privat Statele Unite de marele președinte. Fiecare strofă ne oferă un indiciu despre război. Deși călătoria înspăimântătoare se încheie, clopotele sună, căpitanul nu mai este pentru a se bucura de victorie.

Analiză a dispozitivelor literare în „O, căpitane! Căpitanul meu!”

Dispozitivele literare servesc drept instrument pentru a proiecta sensuri ascunse în text. Cu ajutorul dispozitivelor literare, autorii își înzestrează textele simple cu un impact puternic asupra cititorilor lor. Whitman, de asemenea, a îmbogățit acest poem, folosind următoarele dispozitive literare.

• Metafora: Există trei metafore extinse în poem. Prima metaforă extinsă este „Căpitanul”, folosită în primul vers care se regăsește în tot poemul. Aici Căpitanul îl reprezintă pe Abraham Lincoln care își pierde viața în bătălie. A doua metaforă este „Călătoria”, care prezintă Războiul Civil. Călătoria este plină de teste și încercări, dar acum vasul se apropie de port, ceea ce reprezintă linia de timp a Războiului Civil. A treia metaforă, „corabia”, reprezintă Statele Unite care au trecut prin Războiul Civil.
• Personificare: Whitman a folosit personificarea pentru a da calități umane unor obiecte fără viață. El a personificat mersul vorbitorului ca fiind un „pas jalnic” pentru că el nu poate trăi fără căpitanul său. De asemenea, el a personificat țărmurile în linia 21, unde se afirmă: „Exultați, O Shores!”. Ca și cum țărmurile sunt oameni și vor sufla în trompetele victoriei.
• Imagistică: Imagistica face apel la cele cinci simțuri ale cititorilor. Poetul a folosit imagini vizuale, cum ar fi: „rece și mort”, „Buzele sunt palide și nemișcate”, picături sângerânde de roșu” și „mersul jalnic”. Alegerea de către Whitman a unor cuvinte puternice l-a făcut pe cititor să vizualizeze moartea căpitanului.
• Apostrof: Un apostrof este un dispozitiv folosit pentru a numi pe cineva sau ceva de la distanță. Aici poetul a folosit un apostrof pentru a-și numi căpitanul mort. Fraza: „O, căpitane! Căpitanul meu!” exprimă dragostea și atașamentul vorbitorului față de căpitanul său.
• Aliterația: Aliterația este repetarea acelorași sunete consonantice în aceleași versuri ale poeziei, cum ar fi folosirea lui /f/ în „flag is flung” și a sunetului /s/ în „safe and sound.”
• Consonanță: Consonanța este repetarea sunetelor consonantice, cum ar fi sunetul /g/ în „flag is flung.”
• Assonanță: O asonanță este o repetare a sunetelor vocalice în același rând, cum ar fi sunetele /i/ în „ship și „trip.”

Concluzând analiza, se poate spune că Whitman și-a demonstrat în mod eficient dragostea pentru eroii militari care s-au sacrificat pentru gloria americană. Această eficacitate a venit prin utilizarea dispozitivelor așa cum au fost explicate în această analiză.

Analiza dispozitivelor poetice din „O Captain My Captain”

Deși majoritatea dispozitivelor poetice împărtășesc aceleași calități cu dispozitivele literare, există unele care pot fi folosite doar în poezie. Analiza unora dintre dispozitivele poetice este prezentată mai jos.

• Stanța: O strofă este o formă poetică alcătuită din câteva versuri. În această poezie, există trei strofe, fiecare strofă având opt versuri.
• Dublu quatrain: Quatrain se referă la o strofă de patru rânduri, în timp ce Double Quatrain se referă la o strofă de opt rânduri. Există opt versuri în fiecare strofă în acest poem, dar primele patru și ultimele patru versuri sunt încorporate împreună cu metri diferiți.
• Cuplul eroic: Walt Wittman a scris această poezie sub forma cupletului eroic, dar a rupt ultimele două strofe în patru versuri fiecare, folosind metrul convențional și rima finală.
• Rima: Poemul urmează AABBCDED cu câteva rime interne. Cu toate acestea, poetul nu a urmat o schemă de rimă specifică în întreaga poezie.
• Scansiune: Se referă la un poem care nu urmează o metrică tradițională sau modelată. Deși metrul este în principal iambic, există multe neconcordanțe. Prin urmare, este o scansiune în structură.
• Refren: Versurile care se repetă la o anumită distanță în poezii se numesc refren. În „O, căpitane! Căpitanul meu!” și „căzut rece și mort” folosite în prima și ultima strofă este un refren care a construit un fel de tensiune în poem.
• Repetiție: Există o repetiție a frazelor, „căzut rece și mort” și „O, căpitane! Căpitanul meu!” care au creat calitatea muzicală necesară în poem.

Aceste dispozitive structurale sau poetice au potențat sensurile în așa fel încât durerea și tristețea de o intensitate pasională nu și-au pierdut impactul asupra cititorilor.

Citate de folosire din „O Căpitan! Căpitanul meu!”

1. Aceste versuri pot fi folosite pentru a sărbători victoria pentru a felicita un căpitan, un lider sau un conducător de grup pentru a aduce omagii pentru calitățile sale de lider.

„O Căpitan! Căpitanul meu! Înspăimântătoarea noastră călătorie s-a încheiat,

Nava a rezistat la orice zvâcnire, premiul pe care-l căutam a fost câștigat.”

.