Dar experiența pe care am avut-o când am citit „Marele Gatsby” ca adult a fost foarte diferită. Aș spune că această lectură a fost mai profundă, mai emfatic resimțită. În timp ce majoritatea tinerilor admiră dragostea din tinerețe a lui Gatsby pentru Daisy – pentru posibilitatea asociată cu clasa ei economică și socială și pentru cine era el cu Daisy, de asemenea, în acel moment strălucitor în timp – există mult subtext care devine mai clar cu vârsta, subtext de care Fitzgerald trebuie să fi fost foarte conștient când a scris „Marele Gatsby.”
Una dintre primele mari lecții ale maturității mele a fost aceasta: Mă schimb. Pe măsură ce cresc, visele mele se schimbă, la fel ca și ideile mele despre cine pot fi și ce îmi doresc în timpul scurtului timp în care sunt în viață. Gatsby nu a învățat acest lucru. Este o lecție în fața căreia s-a închis. Din momentul în care o întâlnește pe Daisy, ideile sale despre cine este, ce își dorește și ce poate deveni sunt imuabile. Este ironic faptul că este atât de îndrăgostit de momentul de cea mai mare posibilitate din tinerețea sa, momentul în care a sărutat-o pe Daisy, dar dragostea sa pentru acel moment a făcut imposibile toate celelalte căi de posibilitate, l-a fosilizat, l-a sigilat în chihlimbar, l-a transformat în piatră – a făcut posibil ca el să vadă doar o singură versiune a lui însuși. După ani de afaceri necinstite și afaceri dubioase, el este bogat, popular, temut, respectat. În West Egg, el găzduiește petreceri strălucitoare unde banii vechi și cei noi se distrează împreună. Deține cele mai noi și mai rafinate mașini, are maniere și o garderobă pe măsura noii sale poziții sociale. Când îl întâlnim pe Gatsby, acesta a muncit din răsputeri pentru a se transforma în bărbatul pe care, la prima vedere, înalta societate l-ar fi considerat un bun partener pentru Daisy. Și, în cele din urmă, această imuabilitate, această orbire față de schimbare, faptul că Gatsby se poate imagina pe sine însuși ca fiind un singur lucru, îl limitează.
Este aproape ca și cum incapacitatea lui Gatsby de a recunoaște oportunitățile de schimbare în el însuși înseamnă că nu poate recunoaște schimbarea nici în ceilalți. Când o întâlnește din nou pe Daisy, el vede doar fata de care s-a îndrăgostit. Nu poate înțelege că ea nu mai este aceeași persoană care a fost pentru că s-au întâmplat atât de multe în viața ei; este căsătorită de mai mulți ani și a născut un copil. Acumularea zilelor petrecute modelându-se pentru soțul ei și îngrijindu-se în felul ei nepăsător de copilul ei a schimbat-o față de fata care a fost. Nick vede acest lucru în ea, în felul în care vorbește, cu „căldură fluctuantă și febrilă”. Dar dragostea lui Gatsby pentru copilăria ei înseamnă că el poate auzi doar tinerețea din vocea ei și este surd la vârsta din cuvintele ei. Adulții înțeleg acest lucru, în mod intrinsec, marcați cum sunt de ani, timpul înfășurându-i în straturi: o ceapă care crește rotundă și ceroasă în pământ. La fel, cred că acesta este motivul pentru care Gatsby subestimează amploarea răutății lui Tom și perfidia clasei sociale din care a luptat să facă parte.
Și aceasta a fost, poate, ideea cea mai invizibilă pentru mine, ca tânăr cititor: că însăși clasa socială care întruchipa visul pe care Gatsby și-l dorea pentru el însuși era bazată pe excludere. Că Gatsby era condamnat de la bun început. Se născuse pe dinafară; avea să moară pe dinafară. Oricât de înfometat aș fi fost să evadez din orășelul meu de țară de nicăieri, din propriile mele începuturi sărace, în adolescență nu puteam vedea decât dorința lui Gatsby. Eram prea tânăr ca să știu că dorința lui se risipește din momentul în care o simte. Inima condimentată suferă pentru James Gatz, copilul perpetuu, romanticul arestat, legat de o clipă perfectă de eșec.
Este o carte care rezistă, generație după generație, pentru că de fiecare dată când un cititor revine la „Marele Gatsby”, descoperim noi revelații, noi intuiții, noi frânturi arzătoare de limbaj. Citiți și dați mărturie despre permanența poveștii, despre inima ei robustă. Citiți și fiți martori la Jay Gatsby, care a ars strălucitor, îndrăzneț și condamnat ca și creatorul său. Citiți.