În secolul al XVII-lea, țarii ruși au început să recompenseze proprietarii loiali de terenuri cu mici proprietăți numite „dacha” în țară. (Cuvântul se traduce din vechea rusă prin „ceva dat”.) Cele mai multe dacha au fost naționalizate după Revoluția rusă de la începutul anilor 1900, iar de atunci, sovieticii din clasa de sus și de mijloc le-au folosit ca locuințe de vară.
În anii 1980, chiar înainte de dizolvarea Uniunii Sovietice, a avut loc un boom al popularității dacha. În acel moment, undeva în jur de una din trei familii deținea o dacha în care își petrecea weekend-urile și scăpa de căldura verii. Acum se estimează că jumătate dintre familiile rusești care locuiesc în marile orașe dețin o a doua casă.
În sudul Moscovei, una dintre aceste case de vară omniprezente a fost transformată într-un muzeu public înghețat în timp. Casa este plină de artefacte din epoca sovietică. Vizitatorii sunt serviți cu ceai rusesc în pahare în suporturi metalice vechi. Ei pot ajuta la prepararea găluștelor și a borșului și pot încerca legume, fructe și ierburi din grădină, o parte esențială a multor dacha.
Un tur, ghidat de proprietara casei, Nadia, este conceput în jurul cărților pentru copii, discurilor, mobilierului, vaselor, hainelor și tehnologiei din anii 1950, 1960 și 1970. Având în vedere universalitatea ghidată de stat a vieții sovietice și cunoștințele Nadiei despre istoria Rusiei și a URSS, casa oferă o experiență foarte amplă a vieții sovietice, iar mulți consideră că această casă conservată în mediul rural din Moscova este o bijuterie ascunsă.
.