Nervul facial (CN VII sau 7)
Nervul facial este alcătuit dintr-o rădăcină mare care inervează mușchii faciali și o rădăcină mică (cunoscută sub numele de nerv intermediar) care conține fibre senzoriale și autonome.
Din nucleul facial din pons, fibrele motorii faciale intră în meatul auditiv intern, trec prin osul temporal, ies din craniu prin foramenul stilomastoidian și se desfășoară în evantai pe fiecare parte a feței în fața urechii. Fibrele nervului facial sunt eferente viscerale speciale; ele inervează mușchii mici ai urechii externe, mușchii superficiali ai feței, gâtului și scalpului, precum și mușchii expresiei faciale.
Nervul intermediar conține fibre autonome (parasimpatice), precum și fibre senzoriale generale și speciale. Fibrele autonome preganglionare, clasificate ca fiind eferente viscerale generale, se proiectează din nucleul salivator superior din pons. Ieșind împreună cu nervul facial, acestea trec la ganglionul pterigopalatin prin intermediul nervului petrosal mare (o ramură a nervului facial) și la ganglionul submandibular prin intermediul nervului chorda tympani (o altă ramură a nervului facial, care se unește cu ramura linguală a nervului mandibular). Fibrele postganglionare din ganglionul pterigopalatin inervează glandele nazale și palatine și glanda lacrimală, în timp ce cele din ganglionul submandibular deservesc glandele salivare submandibulare și sublinguale. Printre componentele senzoriale ale nervului intermediar, fibrele aferente somatice generale transmit senzația de pe suprafața caudală a urechii, în timp ce fibrele aferente viscerale speciale provin de la papilele gustative din cele două treimi anterioare ale limbii, se îndreaptă spre ramura linguală a nervului mandibular și apoi se alătură nervului facial prin ramura chorda tympani. Atât fibrele aferente somatice, cât și cele viscerale au corpurile celulare în ganglionul geniculat, care este situat pe nervul facial la trecerea acestuia prin canalul facial din osul temporal.
Leziunea nervului facial la nivelul trunchiului cerebral produce o paralizie a mușchilor faciali cunoscută sub numele de paralizie Bell, precum și o pierdere a senzației gustative din cele două treimi anterioare ale limbii. Dacă leziunea are loc la nivelul foramenului stilomastoidian, mușchii faciali vor fi paralizați, dar gustul va fi intact.
>.