Un substantiv colectiv se referă la un grup de persoane sau lucruri. Group, de exemplu, este un substantiv colectiv. Redactorii juridici au de multe ori de-a face cu substantive colective și iată câteva dintre cele mai comune: board, council, court, faculty, government, jury, majority, panel și staff. Atunci când folosesc substantive colective, scriitorii se confruntă ocazional cu probleme de acord subiect-verb și acord pronominal. Această postare le abordează pe amândouă.
Acordul subiect-verb
Întrebarea cheie este dacă să tratăm substantivele colective ca fiind la singular sau la plural. Ar trebui să scriem juriul este sau juriul sunt? Deși un juriu, ca toate substantivele colective, este un grup de indivizi, cea mai bună practică este să tratăm substantivele colective ca fiind la singular și să scriem juriul este, precum și consiliul hotărăște, comisia ascultă și așa mai departe.
Dar experții sunt de acord că nu este întotdeauna atât de simplu. Potrivit lui Bryan Garner, în Statele Unite, de obicei tratăm substantivele colective ca pe o unitate singulară și folosim verbul la singular. „Dar dacă accentul este pus pe indivizii din grup, forma de verb la plural este cea mai bună. „1 Editorii Merriam-Webster’s English Usage Dictionary sunt de acord: „când grupul este considerat ca o unitate, se folosește verbul la singular; când este gândit ca o colecție de indivizi, se folosește verbul la plural.”2
De altfel, engleza britanică este diferită și nu o voi aborda aici decât pentru a spune că, atunci când mă uit la un meci de fotbal (soccer game) cu comentatori britanici, este întotdeauna strident să-i aud spunând: „Echipa lui Chelsea este foarte talentată.”
Deci, în Statele Unite, dacă scrii despre facultate, ai putea scrie așa:
a. Facultatea mulțumește cu recunoștință pentru asistența oferită de judecătorii voluntari.
Dar acest lucru:
b. Facultatea are păreri diferite cu privire la subiectul cursurilor de tip pass-fail.
Un alt exemplu:
c. Consultantul va studia modul în care personalul din spitalele rurale adună și evaluează performanțele medicilor cu privilegii clinice.
Dar apoi acesta:
d. Personalul din spitalele rurale creează rapoarte de evaluare a performanțelor.
După cum vedeți, poate fi complicat să decideți dacă vă gândiți la un substantiv colectiv la singular sau individual, și chiar mai complicat să decideți cum îl va percepe cititorul dumneavoastră. De aceea, cea mai sigură practică este de a trata substantivele colective ca entități la singular care iau verbe la singular și de a face acest lucru în mod consecvent în cadrul oricărui document.
O soluție de avarie frecventă și recomandată pe scară largă este de a folosi „membri” sau „membri ai”, care clarifică verbul potrivit. Astfel, juriul a fost așezat pe hol devine membrii juriului au fost așezați pe hol. Iar consiliul se întrunește în prima joi devine membrii consiliului se întrunesc în prima joi. Această soluție este utilă, chiar dacă provoacă o mică pierdere de concizie.
Acordul pronumelor
Dacă substantivele colective sunt în general la singular, ele ar trebui să ia pronumele it și its, nu they, them sau their.
Incorect: Consiliul trebuia să revadă transcrierea înainte de a putea vota.
Drept: Consiliul a avut nevoie să revizuiască transcrierea înainte de a putea vota.
Tratarea unei instanțe ca fiind la plural este o eroare destul de comună printre scriitorii juridici începători:
Incorect: Instanța trebuie mai întâi să stabilească dacă are jurisdicție.
Dreapta: Instanța trebuie mai întâi să determine dacă are jurisdicție.
Această eroare ar putea apărea din cauza percepției că instanțele intermediare de apel audiază adesea cauzele în grupuri de trei și că instanțele supreme audiază adesea cauzele ca un corp de nouă. Cu toate acestea, instanța este o entitate singulară, indiferent de numărul de judecători care o compun. Dacă autorul se gândește la judecători în mod individual, ar fi mai bine să scrie așa: Judecătorii trebuie mai întâi să stabilească dacă au jurisdicție.
Substantivele colective sunt în general la singular și iau verbe și pronume la singular. Dacă credeți că aveți o excepție, continuați, dar folosiți cea mai bună judecată editorială și cereți o a doua opinie.
Bryan A. Garner, Garner’s Dictionary of Legal Usage 172 (3d ed. 2011).
Merriam-Webster’s Dictionary of English Usage 257 (1994).
.