Religia este esențială pentru o societate vibrantă și democratică
Religia este vitală pentru democrație
” nu au nici un guvern înarmat cu o putere capabilă să se lupte cu pasiunile umane dezlănțuite de moralitate și religie.” – John Adams
Învățătura și credința religioasă rămân și astăzi sângele vital al ethosului moral al societății. Nu numai că religia învață virtutea, dar catalizează acțiunea morală. Ca atare, religia joacă un rol societal esențial care justifică o atenție specială. Acest rol a fost descris pe bună dreptate de un economist chinez care studia democrația în America. „În trecutul vostru”, a explicat economistul, „majoritatea americanilor frecventau o biserică sau o sinagogă în fiecare săptămână. Când erați acolo, încă din cei mai tineri ani, ați fost învățați că trebuie să vă supuneți voluntar legii; că trebuie să respectați proprietatea altora și să nu o furați. Ați fost învățați să nu mințiți niciodată și să respectați viața și libertatea celorlalți la fel ca pe a voastră. Americanii respectau aceste reguli pentru că ajunseseră să creadă că, chiar dacă poliția nu îi prindea atunci când încălcau o lege, Dumnezeu îi va prinde. Democrația funcționează pentru că majoritatea oamenilor, în cea mai mare parte a timpului, se supun în mod voluntar legilor tale.”
Aceste observații calitative sunt coroborate de cercetări cantitative. Mulți cercetători au adunat dovezi empirice care trasează corelația puternică dintre observanța religioasă contemporană în America și comportamentul virtuos. De exemplu, cetățenii adepți ai religiei tind să fie vecini mai generoși și cu spirit civic. Potrivit estimărilor, mai mult de 90 la sută dintre cei care participă la serviciile religioase săptămânale donează în scopuri caritabile, iar aproape 70 la sută se oferă voluntar pentru cauze caritabile.
Cei care laudă aceste fapte bune încearcă însă să marginalizeze credințele și practicile care le motivează. Astfel de eforturi sunt nefericite. Credințele și practicile religioase distincte sunt fundamentale pentru acțiunile morale pe care le stârnesc. Abundă exemplele de credință religioasă care inspiră comunitățile la acte profunde de caritate și servicii dezinteresate. Aceste contribuții pozitive subliniază necesitatea de a păstra dreptul fundamental al omului la libertatea religioasă.
Într-adevăr, păstrarea libertății religioase are și beneficiile sale. Împreună cu alte libertăți, libertatea religioasă stimulează progresul socio-economic al societății și reduce conflictele violente. Prin urmare, societățile au mai multe șanse să înflorească atunci când cetățenii au această libertate de a-și exprima cele mai profunde credințe și cele mai înalte idealuri. Pe scurt, atât religia, cât și libertatea religioasă contribuie la o societate mai pașnică, mai stabilă și mai caritabilă.
Protecția constituțională a religiei
Pentru ca aceste efecte depline să se instaleze, protecția libertății religioase trebuie să se extindă dincolo de simplul cult. Libertatea religioasă trebuie să includă protejarea exprimării publice motivate moral sau religios. Oamenii de credință și instituțiile bazate pe religie continuă să joace un rol important în modelarea problemelor sociale și morale prin intermediul canalelor democratice adecvate. Ca și alte organizații și cauze valoroase, persoanele și instituțiile religioase merită să fie auzite în sfera publică – nici vocile religioase, nici cele seculare nu ar trebui să fie reduse la tăcere.
Desigur, acomodarea libertății religioase nu subminează alte interese cruciale în societate. Clauza de liberă exercitare a Constituției Statelor Unite protejează religia în America, dar nu și extremismul religios care îi amenință pe ceilalți. Guvernul poate impune și impune, de exemplu, restricții rezonabile pentru a proteja sănătatea și siguranța cetățenilor într-o societate pluralistă. Cu toate acestea, procesul juridic și legislativ oferă un mijloc de a proteja, modela și defini în mod continuu libertatea religioasă, astfel încât aceasta să nu fie anulată. În timp ce protecțiile rezonabile sunt binevenite, acestea ar trebui să respecte separarea sănătoasă dintre guvern și religie, care permite religiei să prospere.
De fapt, separarea adecvată dintre biserică și stat are ca efect întărirea instituțiilor religioase și a comunității mai largi. Pentru a-și exercita influența pozitivă, organizațiile religioase și indivizii trebuie să mențină un spațiu față de guvern – fizic, social și legal – pentru a-și practica liber credința. Acest lucru permite instituțiilor religioase să își exprime mesajul, să determine cine sunt și să își trăiască convingerile în moduri semnificative. Spațiul religios trebuie să continue să fie respectat, iar religia nu ar trebui să fie sechestrată.
Încălcarea primei libertăți
Din păcate, spațiul religios este din ce în ce mai strâns de o viziune conform căreia religia este o chestiune pur privată. Această tendință este deconcertantă, în special pentru oamenii de credință.
În ciuda acestei imixtiuni, rolul religiei în societate rămâne indispensabil. Comentatorul democrației din secolul al XIX-lea, Alexis De Tocqueville, spunea: „Atunci când o religie, oricare ar fi ea, a aruncat rădăcini adânci în cadrul unei democrații … păstrați-o cu grijă ca pe cea mai prețioasă moștenire”. Astăzi, religia rămâne o moștenire foarte prețioasă. Păstrarea adecvată a acestei moșteniri va necesita un respect reînnoit pentru libertatea religioasă și pentru principiile democratice care o susțin. Acest respect va veni mai rapid pe măsură ce indivizii și guvernele vor înțelege și vor recunoaște locul vital al religiei în societate.
Clayton M. Christensen, „The Importance of Asking the Right Questions” (The Importance of Asking the Right Questions) (discurs de inaugurare, Southern New Hampshire University, Manchester, N.H., 16 mai 2009).
Vezi Robert D. Putnam și David E. Campbell, American Grace: How Religion Divides and Unites Us (New York City: Simon Schuster, 2010), 461.
Arthur C. Brooks, „Religious Faith and Charitable Giving”, Policy Review (octombrie 2003). Statistici similare se regăsesc în „Faith Matters Survey 2006”, citat în American Grace: How Religion Divides and Unites Us.
A se vedea Brian J. Grim și Roger Finke, The Price of Freedom Denied (New York City: University of Cambridge, 2011) și Brian J. Grim, „Religious Freedom: Good for What Ails Us”, The Review of Faith & International Affairs 6, nr. 2, 3-7.
Alexis De Tocqueville, Democracy in America, trad. și ed. Harvey C. Mansfield și Delba Winthrop (Chicago: University of Chicago Press, 2000), 519.
.