Secundul amendament: O miliție bine reglementată, fiind necesară pentru securitatea unui stat liber, dreptul poporului de a deține și de a purta arme, nu va fi încălcat.
Al treilea amendament: Nici un soldat nu va fi cazat, în timp de pace, în nici o casă fără consimțământul proprietarului, nici în timp de război, decât în modul stabilit prin lege.
Al patrulea amendament: Dreptul poporului de a fi în siguranță în ceea ce privește persoanele, casele, actele și bunurile lor, împotriva perchezițiilor și confiscărilor nerezonabile, nu va fi încălcat și nu se va emite nici un mandat, decât pe baza unei cauze probabile susținute prin jurământ sau afirmație și descriind în mod special locul care urmează să fie percheziționat și persoanele sau lucrurile care urmează să fie confiscate.
Al cincilea amendament: Nicio persoană nu va fi trasă la răspundere pentru o crimă capitală sau o crimă infamantă, decât pe baza unei acuzații sau a unui rechizitoriu al unui mare juriu, cu excepția cazurilor apărute în cadrul forțelor terestre sau navale, sau în cadrul miliției, atunci când se află în serviciu efectiv în timp de război sau de pericol public; nicio persoană nu va fi pusă de două ori în pericol pentru aceeași infracțiune, pentru aceeași infracțiune, pentru viața sau integritatea corporală; nicio persoană nu va fi obligată, în nicio cauză penală, să fie martoră împotriva ei însăși, nici nu va fi privată de viață, libertate sau proprietate, fără un proces echitabil; nicio proprietate privată nu va fi luată pentru uz public, fără o compensație echitabilă.
Al șaselea amendament: În orice urmărire penală, acuzatul se va bucura de dreptul la un proces public și rapid, de către un juriu imparțial din statul și districtul în care a fost comisă infracțiunea, district care va fi fost stabilit în prealabil prin lege, și de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației; de a fi confruntat cu martorii împotriva sa; de a avea un proces obligatoriu pentru a obține martori în favoarea sa și de a fi asistat de un avocat pentru apărarea sa.
Al șaptelea amendament: În procesele de drept comun, în care valoarea în controversă va depăși douăzeci de dolari, dreptul de a fi judecat de un juriu va fi păstrat și nici un fapt, judecat de un juriu, nu va fi reexaminat altfel în nici o instanță a Statelor Unite, decât în conformitate cu regulile de drept comun.
Al optulea amendament: Nu se vor cere cauțiuni excesive, nu se vor impune amenzi excesive și nu se vor aplica pedepse crude și neobișnuite.
Al nouălea Amendament: Enumerarea în Constituție, a anumitor drepturi, nu va fi interpretată în sensul negării sau denigrării altora păstrate de popor.
Al 10-lea Amendament: Puterile care nu sunt delegate Statelor Unite prin Constituție, nici interzise de aceasta statelor, sunt rezervate statelor, respectiv poporului.
Iată ce s-a întâmplat cu cele două articole propuse din cele 12 introduse în primul Congres al SUA:
Primul articol propus, cunoscut sub numele de Congressional Apportion Amendment, stabilea când și câți reprezentanți în Congresul SUA.S. House ar crește în funcție de numărul populației.
Potrivit propunerii, cu aproape 330 de milioane de locuitori, mai mult de 6.000 de persoane ar face parte din Congres.
Articolul este încă în așteptare din punct de vedere tehnic în fața statelor, dar, pe baza numărului de state, ar trebui ca încă 27 de state să ratifice articolul propus.
Cel de-al doilea articol propus, care stabilea reguli cu privire la momentul în care salariile din Congres intră în vigoare, a fost adoptat la 202 ani, șapte luni și 10 zile după ce a fost propus.
În 1982, Gregory Watson, pe atunci în vârstă de 19 ani, student în anul doi la Universitatea din Texas Austin, a susținut că articolul propus ar putea fi încă ratificat într-o lucrare pentru cursul de guvernare, potrivit rapoartelor de presă.
El a primit un „C”, în ciuda unui apel către profesorul său.
Watson a făcut campanie pentru a finaliza ratificarea încheiată la 5 mai 1992, când a devenit cel de-al 27-lea amendament la Constituția SUA.
.