Amețeala sau vertijul este o percepție eronată a mișcării de sine sau a mișcării obiectelor, precum și o distorsiune neplăcută a orientării gravitaționale statice. Ea este cauzată de o nepotrivire între sistemele vestibular, vizual și somatosenzorial. Datorită suprapunerii lor funcționale, cele trei sisteme sunt capabile să compenseze, în parte, deficiențele fiecăruia dintre ele. Astfel, vertijul nu este o entitate de boală bine definită, ci mai degrabă un sindrom multisenzorial care rezultă atunci când există o disfuncție patologică a oricăruia dintre sistemele senzoriale stabilizatoare (de exemplu, tulburări vestibulare centrale, boli vestibulare periferice cu intrare asimetrică în nucleii vestibulari). Acest articol oferă o prezentare generală a celor mai importante și frecvente forme de sindroame de vertij vestibular central, inclusiv a migrenei bazilare/vestibulare, care se caracterizează prin semne oculomotorii, posturale și perceptuale. Într-o clasificare clinică simplă, acestea pot fi separate în funcție de cele trei planuri majore de acțiune ale reflexului vestibulo-ocular: yaw, roll și pitch. Un dezechilibru tonic în yaw se caracterizează prin nistagmus orizontal, lateropulsie a ochilor, pas-pointing, căderi rotaționale și laterale ale corpului și deviere laterală a capului drept perceput. Un dezechilibru tonic în ruliu se definește prin nistagmus torsional, deviere înclinată, torsiune oculară, înclinări ale capului, ale corpului și ale verticalei percepute. În cele din urmă, un dezechilibru tonic în intonație poate fi caracterizat prin unele forme de nistagmus ascendent sau descendent, înclinări și căderi față-spate și deviație verticală a dreptei percepute. Sindroamele astfel definite permit un diagnostic topografic precis în ceea ce privește nivelul și latura lor.