Dintr-o perspectivă cognitivă, tulburările depresive se caracterizează prin viziunea negativă disfuncțională a oamenilor despre ei înșiși, despre experiența lor de viață (și despre lume în general) și despre viitorul lor – triada cognitivă.
Persoanele cu depresie se văd adesea ca fiind de neiubit, neajutorate, condamnate sau deficitare. Ei tind să atribuie experiențele lor neplăcute presupuselor lor deficite fizice, mentale și/sau morale. Ei tind să se simtă excesiv de vinovați, crezând că sunt lipsiți de valoare, vinovați și respinși de sine și de ceilalți. Le poate fi foarte greu să se vadă pe ei înșiși ca oameni care ar putea vreodată să reușească, să fie acceptați sau să se simtă bine cu ei înșiși, iar acest lucru poate duce la retragere și izolare, ceea ce înrăutățește și mai mult starea de spirit.
Distorsiuni cognitiveEdit
Beck propune ca cei cu depresie să dezvolte distorsiuni cognitive, un tip de prejudecăți cognitive denumite uneori și modele de gândire defectuoase sau nefolositoare. Beck s-a referit la unele dintre aceste prejudecăți ca fiind „gânduri automate”, sugerând că acestea nu sunt în întregime sub control conștient. Persoanele cu depresie vor avea tendința de a trece rapid cu vederea atributele lor pozitive și de a-și descalifica realizările ca fiind minore sau lipsite de sens. De asemenea, ele pot interpreta greșit grija, bunăvoința și preocuparea celorlalți ca fiind bazate pe milă sau susceptibile de a fi pierdute cu ușurință dacă acele persoane ar cunoaște „persoana reală”, iar acest lucru alimentează și mai mult sentimentele de vinovăție. Principalele distorsiuni cognitive conform lui Beck sunt rezumate mai jos:
- Inferența arbitrară – tragerea de concluzii pe baza unor dovezi insuficiente sau inexistente.
- Abstracția selectivă – tragerea de concluzii pe baza doar a unuia dintre multele elemente ale unei situații.
- Suprageneralizare – formularea unor concluzii generale pe baza unui singur eveniment.
- Mărire – exagerarea importanței unui eveniment nedorit.
- Minimizare – subestimarea semnificației unui eveniment pozitiv.
- Personalizare – atribuirea sentimentelor negative ale altora către propria persoană.
Persoanele depresive își văd viața ca fiind lipsită de plăcere sau recompensă, prezentând obstacole insurmontabile în calea atingerii obiectivelor lor importante. Acest lucru se manifestă adesea ca o lipsă de motivație și duce la un sentiment de retragere și izolare și mai mare a persoanei depresive, deoarece poate fi văzută ca fiind leneșă de către ceilalți. Totul pare și se simte „prea greu de gestionat”, iar ceilalți oameni sunt văzuți ca fiind pedepsitori (sau potențial astfel). Ei cred că necazurile lor vor continua la nesfârșit și că viitorul nu va aduce decât greutăți, privațiuni și frustrări suplimentare. „Paralizia voinței” rezultă din pesimismul și deznădejdea pacienților depresivi. Așteptându-se ca eforturile lor să se încheie cu un eșec, ei sunt reticenți în a se angaja în scopuri orientate spre creștere, iar nivelul lor de activitate scade. Crezând că nu pot influența rezultatul diverselor situații, ei experimentează o dorință de a evita astfel de situații.
Dorințele suicidare sunt văzute ca o expresie extremă a dorinței de a scăpa de problemele care par a fi incontrolabile, interminabile și insuportabile.
Schema de sine negativăEdit
Beck credea, de asemenea, că o persoană deprimată va avea, adesea din experiențele din copilărie, o schemă de sine negativă. Această schemă poate proveni din experiențele negative timpurii, cum ar fi critica, abuzul sau intimidarea. Beck sugerează că persoanele cu o schemă de sine negativă sunt susceptibile să interpreteze informațiile care le sunt prezentate într-o manieră negativă, ceea ce duce la distorsiunile cognitive descrise mai sus. Stilul explicativ pesimist, care descrie modul în care persoanele depresive sau nevrotice reacționează negativ la anumite evenimente, este un exemplu al efectului acestor scheme asupra imaginii de sine. Acest stil explicativ presupune să se învinovățească pentru evenimente negative aflate în afara controlului lor sau pentru comportamentul altora (personalizare), să creadă că astfel de evenimente vor continua la nesfârșit și să lase ca aceste evenimente să le afecteze semnificativ bunăstarea emoțională.
.