Capitolul 4 din Efeseni este despre unitatea și trăirea în trupul lui Hristos. El descrie cum este viața demnă de a fi a Domnului.
| „Galateni | Efeseni | Filipeni” |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 |
” Toate cărțile din Biblie”
Să fim una cu Hristos
Paul a început capitolul 4 din Efeseni spunând că cei care au fost chemați în Hristos trebuie să fie întotdeauna smeriți și blânzi cu toată lumea, mai ales unii cu alții. Ei ar trebui, de asemenea, să fie răbdători și să-i acopere pe toți cu dragoste, așa cum a făcut Hristos.
Paul a explicat că există doar un singur trup al lui Hristos și un singur duh. Prin urmare, unitatea din cadrul trupului trebuie să se vadă în oamenii care îl alcătuiesc. Aceștia sunt toți cei care trăiesc în Hristos și cărora harul le-a fost dat în mod gratuit.
Iisus S-a înălțat la înălțime
Paul a citat cartea Psalmii, spunând că „S-a înălțat la înălțime”, ceea ce înseamnă că Isus coborâse deja în regiunile umile pentru a-i recâștiga pe cei care erau pierduți. Isus i-a echipat pe toți apostolii Săi cu ceea ce aveau nevoie pentru a predica Evanghelia. El a fost cel care a devenit primul matur în credință. Iată la ce se construiau apostolii. Ei trebuiau să îi ajute pe toți să înțeleagă credința și să devină pe deplin maturi în Hristos.
Noile creații în Hristos
Paul a spus că credincioșii nu mai trebuie să fie prunci în lume. În schimb, ei ar trebui să crească în cunoașterea și dragostea lui Hristos. Apoi i-a îndemnat pe efeseni să își schimbe modul de gândire și să nu mai trăiască ca neamurile.
El le-a spus să se lepede de vechiul lor eu și să moară pentru Isus, astfel încât, în El, să poată avea o viață mai bună. El i-a instruit în capitolul 4 din Efeseni despre cum ar trebui să se poarte unii cu alții. Trebuiau să nu păcătuiască atunci când se supără, să nu se angajeze în discuții murdare și să ierte pe toți cei care au păcătuit împotriva lor.
„Capitolul precedentCapitolul următor”
Efeseni 4 (King James Version)
1 Așadar, eu, prizonierul Domnului, vă rog să umblați în mod vrednic de vocația cu care ați fost chemați,
2 cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, răbdându-vă unii pe alții în dragoste;
3 străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii.
4 Este un singur trup și un singur Duh, după cum ați fost chemați într-o singură nădejde a chemării voastre;
5 Un singur Domn, o singură credință, un singur botez,
6 Un singur Dumnezeu și Tatăl tuturor, care este mai presus de toate și prin toate și în voi toți.
7 Dar fiecăruia dintre noi îi este dat harul, după măsura darului lui Hristos.
8 De aceea spune: Când S-a înălțat la înălțime, a dus captivi pe cei captivi și a dat daruri oamenilor.
9 (Acum, că S-a înălțat, ce este, dacă nu cumva S-a coborât și El mai întâi în părțile de jos ale pământului?
10 Cel care S-a coborât este Același care S-a înălțat și mult deasupra tuturor cerurilor, ca să umple toate lucrurile.)
11 Și a dat pe unii, apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători;
12 pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos:
13 până ce vom ajunge cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la un om desăvârșit, la măsura statura plinătății lui Hristos:
14 Pentru ca de acum înainte să nu mai fim copii, azvârliți încoace și încolo și purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin vicleșuguri viclene, prin care stau la pândă ca să înșele;
15 ci, vorbind adevărul în dragoste, să creștem în toate lucrurile până la El, care este capul, adică Hristos:
16 De la care tot trupul, bine unit și compactat prin ceea ce furnizează fiecare încheietură, potrivit cu lucrarea eficientă în măsura fiecărei părți, face să crească trupul spre zidirea lui însuși în dragoste.
17 De aceea zic aceasta și mărturisesc în Domnul, ca de acum înainte să nu umblați cum umblă celelalte neamuri, în deșertăciunea minții lor,
18 având înțelegerea întunecată, fiind înstrăinați de viața lui Dumnezeu prin ignoranța care este în ei, din cauza orbirii inimii lor:
19 care, fiind trecute de simțire, s-au dat pe ei înșiși la desfrânare, ca să lucreze toată necurăția cu lăcomie.
20 Dar voi nu L-ați învățat astfel pe Hristos;
21 dacă este adevărat că L-ați auzit și ați fost învățați de El, cum este adevărul în Isus:
22 Să vă dezbrăcați, cu privire la vechea purtare, de omul cel vechi, care este corupt după poftele înșelătoare;
23 și să vă înnoiți în duhul minții voastre;
24 și să vă îmbrăcați în omul cel nou, care, după Dumnezeu, este creat în neprihănire și în sfințenie adevărată.
25 De aceea, lăsând deoparte minciuna, să vorbească fiecare cu adevărul cu aproapele său, căci suntem mădulare unul altuia.
26 Mâniați-vă și nu păcătuiți; să nu apună soarele peste mânia voastră:
27 Și nu dați loc diavolului.
28 Cel ce fură să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească, lucrând cu mâinile sale ceea ce este bun, ca să aibă ce să dea celui ce are nevoie.
29 Să nu iasă din gura voastră nici o comunicare coruptă, ci ceea ce este bun pentru folosul edificării, ca să slujească harului celor ce ascultă.
30 Și să nu întristați Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.
31 Să se depărteze de la voi orice amărăciune, mânie, iritare, clevetire și vorbire de rău, cu toată răutatea:
32 Și fiți buni unii cu alții, blânzi la inimă, iertându-vă unii pe alții, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, pentru Hristos.
„Capitolul anteriorCapitolul următor”