Amfibienii sunt animale adaptate să trăiască atât pe uscat, cât și în apă. Deși broaștele țestoase trăiesc în sau în jurul corpurilor de apă, ele nu sunt amfibieni, ci reptile. O reptilă este o vertebrată terestră acoperită de o carapace dură și solzoasă. Amfibienii au un înveliș neted și lipsit de solzi care este permeabil la apă. Broaștele țestoase sunt acoperite de o carapace dură care nu este permeabilă. Broaștele țestoase, ca și alte reptile, își schimbă pielea. Procesul nu are loc o singură dată ca la șerpi, ci se face continuu, pe bucăți. Ele depun ouă cu coajă tare, prin urmare nu este obligatoriu să le depună în apă ca și amfibienii.
Turturele fac parte din Phylum Chordata din clasa Reptilia. Țestoasele sunt reptile deoarece sunt vertebrate cu patru picioare, pe lângă faptul că au un metabolism cu sânge rece și au solzi care le acoperă corpul. Respirația este ajutată de plămânii lor, ca la toate celelalte reptile, cum ar fi crocodilii, șerpii, șopârlele și Tuatara. Există numeroase specii de broaște țestoase, printre care broaștele țestoase comune, broaștele țestoase cu pete, broaștele țestoase Blanding, broaștele țestoase pictate și broaștele țestoase de lemn.
Anatomia și morfologia broaștelor țestoase
Anatomia și morfologia unei broaște țestoase depind de faptul dacă aceasta își petrece cea mai mare parte a timpului pe uscat sau în apă. Adaptarea țestoaselor acvatice le face să supraviețuiască în apă, în timp ce cele care trăiesc pe uscat au adaptări specifice. O broască țestoasă acvatică are ochii aproape de partea superioară a capului pentru a le permite să se ascundă de prădători, în timp ce restul corpului este scufundat în apă. Broaștele țestoase au guri și fălci rigide care le permit să taie și să mestece hrana. Țestoasele nu au dinți, dar fălcile lor sunt acoperite de creste cornoase. Crestele taie prada în cazul broaștelor țestoase carnivore, în timp ce fălcile broaștelor erbivore sunt acoperite cu crestături cu margini zimțate. Limba lor este mică, prin urmare o broască țestoasă nu o poate scoate pentru a prinde hrana, dar o ajută la înghițire. Cea mai mare broască țestoasă înregistrată este broasca țestoasă de mare cu pielea de piele, cu o lungime de 2,6 metri și o greutate de 900 de kilograme.
Testoasele sunt acoperite de o carapace care le oferă protecție împotriva prădătorilor. Partea exterioară a carapacei este acoperită de solzi tari și cornoși, cunoscuți în mod obișnuit sub numele de scuturi. Cele mai multe carapace sunt în formă de cupolă. Broaștele țestoase acvatice au o carapace dură, plată și aerodinamică, care se adaptează la scufundare și înot. Cazuri excepționale sunt cele ale broaștelor țestoase și ale țestoaselor muscate, care au un plastron mai mic, în formă de cruce, pentru a le permite să aibă mai multă eficiență în timp ce merg pe fundul corpurilor de apă.
Testoasele sunt capabile să își retragă capul în carapace. Funcția de retractare este o adaptare pentru hrănire și protecție. Broaștele țestoase au patru membre palmate, adesea cu gheare lungi, care vin greu în timp ce se cațără pe malurile râurilor. Cazuri excepționale sunt broaștele țestoase de mare, care au înotătoare în loc de picioare palmate. Broaștele țestoase de mare au o mobilitate limitată atunci când se află pe uscat.
Ecologia broaștelor țestoase
Majoritatea speciilor de broaște țestoase își petrece cea mai mare parte a timpului sub apă. Cu toate acestea, ele trebuie să iasă la suprafață pentru a respira la intervale regulate. Unele specii pot petrece viața pe uscat, în timp ce altele își petrec cea mai mare parte a vieții în apă, prin urmare au papile care pot dizolva oxigenul din apa din jur. O femelă broască țestoasă depune ouăle pe uscat, unde sunt lăsate de femelă pentru a se incuba singure. Ouăle au nevoie de 70 – 120 de zile pentru a ecloza, în funcție de specie și de temperatură. Tânărul înoată spre corpurile de apă și se îngrijește singur.
Eforturi de conservare
Țestoasele sunt o specie pe cale de dispariție și, dacă nu se fac eforturi de conservare, majoritatea speciilor vor dispărea. Amenințările includ distrugerea habitatului, consumul de către ființe umane, valoarea medicinală și comerțul cu animale de companie.