Potrivit unui studiu realizat de oamenii de știință de la Universitatea din Wisconsin și de la Universitatea Yale, dinozaurii mici, erbivori, cu cap domol din perioada Cretacicului târziu, cunoscuți sub numele de pachycephalosaurids, foloseau domuri în vârful capului pentru a se lupta pentru teritoriu și pentru partenere.
Reconstrucția pachycephalosauridului Pachycephalosaurus wyomingensis cu o leziune craniană (Peterson JE et al)
Paleontologii au dezbătut intens, timp de câteva decenii, semnificația adaptativă a domurilor pachycephalosauridelor. Unii au sugerat că acestea sunt produsul selecției sexuale ca o adaptare pentru recunoașterea speciilor, alții că sunt arme folosite în lupta intraspecifică.
„Există două ipoteze primare propuse pentru a explica funcția domului”, a explicat autorul principal al studiului, Dr. Joseph Peterson de la Universitatea din Wisconsin și colegii săi, într-o lucrare publicată în jurnalul cu acces liber PLoS ONE.
„Prima sugerează că domul a fost o structură de afișare și a acționat fie ca un afișaj selectat sexual, fie pentru recunoașterea speciilor. Aceste explicații sunt problematice pentru că domul necesită o investiție foarte mare de material pentru o structură de afișare și pentru că similitudinea grosolană a formei domului între diferite specii, precum și schimbările extraordinare de formă între tineri și adulți, ar fi făcut ca domul să fie relativ ineficient pentru recunoașterea speciilor.”
„A doua ipoteză sugerează că structura domului a avut o funcție mecanică, mai exact, că domul îngroșat a fost folosit în luptele agonistice intraspecifice, pachycephalosauridele ciocnindu-se pe flancuri sau pe capete. Ipoteza că domul a funcționat ca o armă este susținută de o serie de dovezi.”
Pentru a testa cea de-a doua ipoteză, echipa doctorului Peterson a examinat distribuția și frecvența patologiilor în craniile și domurile craniului pachycephalosauridelor.
Interacțiuni ipotetice cap la cap între pachycephalosauride. Sus: împunsături ale capului asemănătoare cu cele ale bizonilor la exemplarele mari, cu cupolă largă, cum ar fi Pachycephalosaurus wyomingensis. Centru: ciocnire de tip ovis la Prenocephale prenes. Jos: ciocnirea laterală lată în stil capra la exemplarele cu cupolă înaltă și coarne mari, cum ar fi Pachycephalosaurus subadult (Peterson JE et al)
Examinarea a 109 cupole de la peste 14 specii de dinozauri a relevat o incidență extraordinar de mare a patologiei.
„Aproximativ o cincime din toate cupolele au leziuni care sunt compatibile cu osteomielita. Osteomielita poate rezulta dintr-o serie de procese diferite, dar cel mai probabil în acest context este traumatismul craniului, cu leziuni ale țesutului de deasupra craniului care duc la o infecție a țesutului osos. Frecvența ridicată a patologiei observate la pachycephalosauride este, prin urmare, în concordanță cu ipoteza că domul a fost folosit în lupta intraspecifică. Este, de asemenea, dificil de explicat în orice alt context.”
Cercetătorii au găsit mai mult sprijin pentru ipoteza loviturii de cap analizând mamiferele existente care se bat cu capul.
Au examinat 30 de schelete de specii de bovide, cum ar fi caprele domestice, oile bighorn și dall, bizonii americani, pentru a explora distribuția fracturilor și leziunilor vindecate.
„Comparațiile cu rănile la bovidele existente ilustrează variația în distribuția rănilor și leziunilor legate de comportament și sugerează că distribuția rănilor la animalele dispărute poate fi, prin urmare, folosită în mod similar pentru a deduce comportamentul în taxoni dispăruți”, au scris ei.
Informații bibliografice: Peterson JE, Dischler C, Longrich NR. 2013. Distribuția patologiilor craniene oferă dovezi pentru lovirea capului la dinozaurii cu cap domol (Pachycephalosauridae). PLoS ONE 8 (7): e68620; doi: 10.1371/journal.pone.0068620