Există mai multe versiuni ale Bibliei, în funcție de traducători și de diferitele comentarii care însoțesc textul principal.
Cuvântul „biblie” este folosit și pentru a se referi la o carte foarte importantă, de obicei de tip enciclopedic, care tratează un anumit subiect.
Compoziția Bibliei
Biblia este compusă dintr-un total de 66 de cărți diferite, care au fost scrise în diferite momente ale istoriei și de oameni din diferite regiuni.
Cărțile sunt considerate mai mult sau mai puțin sacre (adică sunt considerate canonice sau nu) în funcție de tradiția religioasă implicată. La rândul lor, aceste 66 de cărți sunt împărțite în două mari secțiuni:
1. Vechiul Testament: format din 39 de cărți, el relatează povestea creației lumii și a omenirii, conform crezului iudeo-creștin, precum și cuprinde istoria poporului evreu, sau poporul Israel, culminând în jurul anului 445 î.Hr.
În ultima carte a Vechiului Testament, de altfel, este prevestită venirea lui Mesia printre oameni. Vechiul Testament începe cu cartea Geneza, care a fost scrisă în jurul anului 1445 î.Hr. și culminează cu Maleahi.
2. Noul Testament: este format din 27 de cărți și cuprinde așa-numitele Evanghelii, texte care prezintă viața și opera lui Iisus din Nazaret, de la anunțarea venirii sale printre oameni ca fiu al lui Dumnezeu, nașterea sa, călătoriile sale, răstignirea și apoi învierea, precum și scrisorile apostolice (scrisorile apostolilor), care relatează viața și călătoriile primilor creștini.
Noul Testament culminează cu cartea Apocalipsa, scrisă în jurul anului 96 î.Hr.
Biblia pentru iudaism
Pentru religia iudaică, doar Vechiul Testament este considerat o carte sacră, reprezentând cuvântul lui Dumnezeu către oameni, în timp ce pentru creștini, ambele texte (Vechiul și Noul Testament) reprezintă o colecție de texte scrise de oameni sub inspirație divină.
(Biblia este un text religios)
În ambele cazuri, Biblia este folosită nu numai ca o formă de relatare istorică, ci și, în primul rând, ca un ghid de conduită și morală a credincioșilor.
Șapte cărți ale Bibliei sunt, de asemenea, adesea denumite cărți apocrife (despre care se crede că nu au fost scrise prin inspirație divină), care în unele biserici creștine nu sunt incluse în Biblie și sunt denumite și cărți deuterocanonice.