Cuvântul scuba este unul dintre rarele cazuri în care un acronim a fost transformat într-un cuvânt real pe care îl puteți juca pe o tablă de Scrabble.
Acronimul S.C.U.B.A. înseamnă „Self-Contained Underwater Breathing Apparatus” (aparat de respirație subacvatică autonomă) și a fost inventat de Dr. Christian Lambertsen în 1954 – un nou nume pentru invenția sa anterioară, Lambertsen Amphibious Respiratory Unit (LARU).
Istoria scufundărilor
În timp ce Dr. Lambertsen a fost un pionier al lumii scufundărilor, oamenii au găsit modalități inovatoare de a respira sub apă timp de secole.
Principalii noștri strămoși foloseau probabil trestii goale pe post de tuburi de respirație, iar acum două secole știm de oameni care se aventurau sub apă cu ajutorul unor vezici de animale umflate – yum!
Ilustrațiile împrumută povestea că Alexandru cel Mare a coborât în mare cu o batisferă – o versiune timpurie a unui clopot de scufundare – însă se spune că a văzut și monștri subacvatici și dragoni, așa că… luați-o cu un strop de sare.
În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, clopotele de scufundare au devenit tot mai răspândite – folosite pentru scotocire și pentru munca în docuri, iar în momentul în care Dr. Edmond Halley a rafinat conceptul chiar înainte de începutul secolului al XVIII-lea, permițând sufletelor aventuroase să stea sub apă până la 4 ore.
Oricât de genial ar fi fost, clopotul era incredibil de limitativ în ceea ce privește mișcarea și, astfel, a fost inventată rochia de scufundare standard (cunoscută și sub numele de „SDD” – dacă vă plac acronimele de scufundare, nu uitați să consultați ultima secțiune de pe această pagină).
Această cască și acest costum de cupru pot părea incredibil de restrictive astăzi, dar pe atunci era libertate pură.
Circuit închis
Scuba cu circuit închis elimină prin circulație dioxidul de carbon al scafandrului și filtrează oxigenul nefolosit înapoi în sistem.
Acest lucru se realizează deoarece corpul uman consumă și metabolizează de fapt doar o mică parte din oxigenul inhalat. Treaba aparatului de rebreather este să recicleze gazele expirate, în timp ce se reaprovizionează constant dintr-un mediu bogat în oxigen – cum ar fi o butelie.
Primul rebreather de scufundare comercial a fost proiectat și construit în 1878 de către englezul Henry Fleuss și a fost dezvoltat timp de mai multe decenii, inclusiv de către Dr. Christian Lambertsen, menționat mai sus, pentru US Navy.
Așa cum s-a dovedit, lipsa bulelor din sistemul cu circuit închis era ideală pentru războiul subacvatic.
Sistem de scufundare cu circuit deschis
În paralel se făceau progrese în ceea ce privește un sistem de scufundare cu circuit deschis. Proiectat în 1925, acest sistem permitea ca gazul expirat de scafandri să fie eliberat direct în apă. Era opțiunea cea mai populară în rândul scafandrilor de agrement, deoarece erau mai ușor de utilizat și mai sigure.
Ceea ce a făcut posibil acest sistem a fost inventarea regulatorului la cerere. Acest mecanism a conservat rezerva de aer furnizând oxigen doar atunci când presiunea de ieșire a fost redusă pe măsură ce scafandrul inspira.
Cu toate acestea, acest sistem nu era complet gratuit pentru scafandri, deoarece necesita în continuare o alimentare constantă cu aer de la suprafață.
Primul sistem de scufundare cu circuit deschis a fost inspirat de un simplu aparat cu supapă de alimentare cu presiune ambientală. Aceasta era conectată la un rezervor de 0,7 galoane cu aer comprimat la 2.100 psi, 150 bar.
Acest șablon a avut problemele sale, deoarece aerul era alimentat în mod continuu prin piesa bucală și eliberat printr-un scurt tub de evacuare, care nu avea un regulator de cerere, ceea ce limita sever utilizarea dispozitivului.
Atunci, în 1942, Jacques Cousteau (omul ale cărui filme au introdus lumea subacvatică în rândul maselor) și Émile Gagnan au proiectat primul aparat de scufundare cu circuit deschis de succes și sigur, cunoscut sub numele de Aqua-Lung.
Sistemul noului Aqua-Lung a combinat un regulator de cerere îmbunătățit cu rezervoare de aer de înaltă presiune. În 1957, o versiune modificată a Aqua-Lung a doborât recordul mondial atingând o adâncime de 330 de picioare.
Introducerea SCUBA
În timp ce Dr. Lambertsen a inventat un rebreather de oxigen subacvatic pentru înot liber pe care avea să îl breveteze și să îl numească SCUBA în anii 1950 – regulatorul de presiune pentru scufundări al lui Cousteau și Gagnan este cu adevărat strămoșul sistemului de scufundări modern.
Acum că știm puțin despre originea cuvântului „scuba”, iată alte câteva acronime folosite în lumea scufundărilor.
Glossary of Scuba Diving Acronyms and Jargon
În timp ce scufundările au devenit o activitate mult mai răspândită, este încă un hobby specializat care necesită pregătire.
Și cu orice nou hobby sau, în cazul nostru, stil de viață, există termeni unici pentru scufundări. Iată lista noastră de top a acronimelor și jargonului de scufundări pentru a vă ajuta să vorbiți jargonul.
AAS – Alternate Air Source (Sursă alternativă de aer), denumită și sursă alternativă de gaz de respirație, aceasta este cea de-a doua unitate de alimentare în caz de urgență.
ABCABS – Dacă vă confruntați cu o urgență subacvatică, trebuie să urmați acești pași: Evaluați scena pentru pericole necunoscute pentru dvs. și pacient, Aplicați bariere și verificați dacă căile respiratorii sunt deschise, verificați dacă respirația este normală, dacă nu alertați EMS, apoi faceți compresii toracice, până acum căile respiratorii ar trebui să fie deschise, verificați respirația pacientului și continuați resuscitarea. În cele din urmă, verificați dacă există hemoragii grave, precum și leziuni ale coloanei vertebrale și șoc. Floare la ureche, nu-i așa?
ACD – Dispozitivul de închidere automată sigilează intrarea regulatorului. Acestea țin apa și contaminanții în afara primului etaj al regulatorului în timpul clătirii și depozitării și sunt destul de obișnuite pe regulatoarele de vârf.
AED – Automated External Defibrillator. Cei mai mulți oameni ar cunoaște acest termen din serialele TV cu spitale în care apar medici care arată ca niște modele. Un DEA este dispozitivul electronic utilizat pentru a aplica șocuri inimii pentru a o face să pompeze din nou după evenimente cardiace care pun viața în pericol.
ADT – Actual Dive Time – timpul real de scufundare este timpul calculat de scufundare sub apă, precum și adâncimea.
AGE – Arterial Gas Embolism – Embolia de gaze arteriale apare atunci când cineva a suferit o obstrucție a vaselor de sânge. Aceasta este cauzată de bule, leziuni de supraexpansiune pulmonară și decompresii.
BCD – Buoyancy Control Device, sau Buoyancy Compensation Device, este jacheta care îi menține pe scafandri în stare de plutire pozitivă la suprafață sau neutră sub apă.
BWRAF – BDC, BDC, Weights, Releases, Air, Final OK, este verificarea de pre-siguranță pe care trebuie să o faceți înainte de fiecare scufundare.
CCR – Closed Circuit Rebreather – Rebreather cu circuit închis este, așa cum am menționat mai sus, unul dintre sistemele de scufundare.
CESA – Controlled Emergency Swimming Ascent este abilitatea de urgență exersată în timpul cursului de scufundare în ape deschise privind modul de a urca la suprafață în siguranță.
DIN – Deutsche Industry Norm este sistemul de supape care necesită ca regulatorul să fie înșurubat direct în valoarea rezervorului, spre deosebire de a fi prins. Același lucru ca și o supapă de tip yoke.
DM – nu este vorba despre mesajele care se strecoară în căsuța de poștă electronică de pe Facebook, ci de DiveMaster, care este cu o calificare sub cea de instructor.
DMT/DMC – DiveMaster Trainee/DiveMaster Candidate, cei care se pregătesc pentru acest rol.
DPV – Diver Propulsion Vehicle (vehicul de propulsie pentru scafandri) este un dispozitiv subacvatic care îi ajută pe scafandri să se deplaseze prin apă fără a lovi cu piciorul.
DSD – Discover Scuba Diving, cunoscut și sub numele de „try diving”. Acesta este momentul în care un scafandru poate încerca scufundările fără a face mai întâi o licență, sub supravegherea atentă a unui instructor.
EANx – Enriched Air Nitrox (procentaj de O2), aceasta se referă la amestecul de gaze din rezervor, care este în mod normal 21%O2 și 79%N2.
EFR – Emergency First Response, ca parte a cursului de salvare, scafandrii sunt obligați să urmeze un curs de prim ajutor de bază.
IDC – Instructor Development Course (Curs de dezvoltare a instructorului), atunci când ați finalizat programul DiveMaster, vă puteți pregăti pentru a deveni instructor completând IDC.
LPI – Low-Pressure Inflator, pentru a umfla BCD-ul, scafandrii trebuie să conecteze un furtun de joasă presiune de la rezervor la BCD, care apoi se umflă.
MOD – Maximum Operating Depth (Adâncimea maximă de operare), este cea mai mare adâncime la care scafandrii pot opera în siguranță.
NDL – No Decompression Limit – Limita fără decompresie, este limita de timp pe care un scafandru trebuie să o respecte la o anumită adâncime pentru a menține absorbția de azot la niveluri sigure.
OW – Open Water, prima certificare de scufundare de nivel în care un scafandru se poate scufunda fără supraveghere profesională.
RDP – Recreational Dive Planner, acesta este un tabel de decompresie în care se poate calcula timpul de scufundare fără oprire sub apă.
RNT – Residual Nitrogen Time (Timp rezidual de azot), este cantitatea de azot rămasă în organism după mai multe scufundări la anumite adâncimi și durate.
SD – Scuba Diver, aceasta este o certificare în care este necesară supravegherea profesională în timpul scufundărilor.
SPG – Submersible Pressure Gauge, unul dintre cele mai importante pentru final, acest manometru vă va arăta câtă presiune a rămas în rezervor.
Și ce părere aveți? Ne-a scăpat vreun acronim de scufundări?
Dacă aveți ceva de adăugat la listă, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj.