Să presupunem doar albume complete și fără colaborări
The Calm Before the Storm – Un album grozav de la un capăt la altul, dar nu este chiar Tech pe care îl cunoaștem și îl iubim la maxim.
The Worst – O versiune mai mică sau mai bună a lui The Calm Before the Storm, în funcție de cine întrebi. Este destul de bun, Trauma este un banger
Anghellic – Clasic Tech N9ne, ultimul său album cu Don Juan, primul său album care are un featuring cu Krizz Kaliko (Who You Came To See), și este greu să dai greș cu acest album. Pentru mulți acesta este preferatul lor, eu nu cred că este cel mai bun album al său, dar cu siguranță ar trebui ascultat
Absolute Power – Acesta este al treilea album preferat al meu Tech. Piesele sunt ceea ce sugerează titlul albumului, dacă aveți nevoie de muzică de antrenament, ascultați acest album. Melodii clasice de la I’ma Playa la Here Comes Tecca Ninna la (melodia mea preferată din toată muzica) Slacker
Everready – Acesta este al 2-lea album Tech preferat. A fost numărul 1 pentru o lungă perioadă de timp înainte ca una dintre lansările sale ulterioare să mă atragă, dar Everready este o îmbinare perfectă a tuturor stilurilor pe care Tech le face, până când îl va depăși mai târziu
Killer – Acesta este al 4-lea album favorit al meu și trebuie să recunosc, „all killer no filler” este o prostie, deoarece a existat cu siguranță o mulțime de umplutură pe acest album. Este un album cu 2 discuri, o să aibă umplutură pe el. Acestea fiind spuse, chiar și melodiile care erau în general inutile au fost atât de amuzante de ascultat, iar acest album conține unele dintre cele mai bune melodii de „comedie” pe care le-a făcut Tech (Wheaties, The Waitress, Seven Words). Dacă aveți vreodată prea mult timp liber, ascultați-l pe acesta
K.O.D. – Hei, uite, este al cincilea album preferat al meu Tech N9ne. Numerele 2-5 din top 5 al meu au fost toate lansate într-un interval de 7 ani de Tech N9ne, el a fost pe foc la mijlocul și sfârșitul anilor 2000. KOD este albumul său întunecat, are o povestire foarte bună și îi permite să își expună o mulțime de probleme din viață. Martini a fost o modalitate grozavă de a-l încheia, chiar dacă Krizz cântând genericul pentru un minut sau două ar putea scăpa de valoarea de reluare a acelui cântec lmao
All 6s and 7s – Acesta este cel mai bine clasat album al lui Tech N9ne, și pe bună dreptate. A reușit să îi aducă pe E-40, Snoop Dogg, Kendrick Lamar, Yelawolf, Busta Rhymes, Lil Wayne, T-Pain și alții pe album și a avut WorldWide Choppers, Am I A Psycho? și He’s a Mental Giant, toate fiind unele dintre melodiile mele preferate ale sale, precum și tristele și simțitoarele So Lonely și Mama Nem. Acest album este sincer cam pe locul 6 pentru mine și a fost foarte aproape de a ajunge în top 5, dar are un grup de cântece de sex la mijloc care se tărăgănează un pic imo.
Something Else – Singurul mod în care pot descrie acest cântec este că este doar Tech fiind Tech. Nu este nimic în neregulă cu muzica din el, îmi place Straight Out The Gate, Strange 2013, So Dope și destul de multe altele (probabil că am tot albumul în lista de redare „mi-a plăcut” de pe telefon), dar ceva despre album ca întreg nu mi-a sărit niciodată în ochi ca fiind demn de remarcat. Sunt nedumerit, cu toată sinceritatea, pentru că, deși aș prefera să ascult asta decât Anghellic, cred că Anghellic este albumul mai bun. Nu-mi pot explica.
Special Effects – Iată-l, vârful Tech N9ne. Albumul numărul 1 imo, este un exemplu perfect a tot ceea ce poate face. Cel mai bun intro al oricărui album pe care l-a făcut cu Aw Yeah?, cântecul coral de pe Lacrimosa, rap-ul rapid de pe Speedom (CU EMINEM), heavy metalul cu Corey Taylor de la Slipknot pe Wither, piesa de petrecere cu B.o.B. și 2 Chainz, Give It All, care mi se pare că este foarte subapreciată, și Roadkill unde rapează pe un ritm dubstep. Albumul este împărțit pe zile ale săptămânii. De la duminică dimineața la duminică seara, de la luni la marți, de la miercuri la joi, de la joi la vineri, de la sâmbătă la duminică și apoi bis. Young Dumb Full of Fun este și el o piesă bonus amuzantă.
The Storm – Simt că acesta este ignorat foarte mult și este păcat pentru că este un album foarte bine pus la punct. Unele lucruri nu trebuiau să fie acolo (Sriracha, WiFi, etc), dar a fost un album foarte bun de ascultat și a oferit un alt exemplu bun al celor 3 stiluri majore ale lui Tech N9ne pe care Everready ni le-a oferit.
Planet – Tech a spus că după The Storm a vrut să reintroducă noi fani în muzica sa și că albumele sale vor fi vitrine a ceea ce poate face. De aici a rezultat Planet, un album cu o tonă de melodii care, la suprafață, ai crede că ar fi niște melodii grozave de ascultat, dar câteva dintre ele au căzut pe linie moartă și este păcat. Acest album este grozav, dar este probabil cel mai banal album pe care Tech l-a făcut vreodată, nu pot să vă mint. Habenero suna mișto, dar „speedom-mobile” și „jealous of my dinero, you think you hot, lit, bitch im habenero” mi se par ciudate, la fel ca și vocea de robot care a venit mai târziu cu Dub B Dub și alte chestii, Red Byers avea nevoie de mai mult Kaliko, etc, dar dacă îți place cârligul de pe Habenero, albumul este uimitor de la Habenero până la Brightfall, apoi mai e Red Byers care nu e rău, Never Stray e în regulă, Sho Nuff e ok, How I’m Feeling e una dintre piesele mele preferate, Not a Damn Thing e mai mult sau mai puțin reușită, My Fault e o poveste mișto prima dată când am auzit-o, Tappin In nu-mi place deloc, Levitation și We Won’t Go Quietly nu mi se par piese Tech, dar sună foarte bine. Îmi place că a mers pe un drum diferit pentru aceste două melodii, a ieșit foarte bine
.