Punctuația în limba engleză

FrequencyEdit

O analiză a constatat că frecvențele medii pentru semnele de punctuație în limba engleză, pe baza a 723.000 de cuvinte din texte asortate, sunt următoarele (începând cu 2013, dar cu unele corpusuri de texte datând din 1998 și 1987):

ApostrofEdit

Apostroful ( ‘, ‘ ), numit uneori virgulă inversată în engleza britanică, este folosit pentru a marca posesia, ca în „John’s book”, și pentru a marca literele omise în contracții, cum ar fi you’re pentru you are.

BracketsEdit

Brackets ( , ( (…), {…}, ⟨…⟩ ) sunt folosite pentru paranteze, explicații sau comentarii: cum ar fi „John Smith (the elder, not his son)…”

ColonEdit

Cele două puncte ( : ) sunt folosite pentru a începe o enumerare, ca în Apartamentul ei avea nevoie de câteva lucruri: un prăjitor de pâine, o lampă nouă și un covor frumos. Se folosește între două clauze atunci când a doua clauză o clarifică pe prima, ca în Abia îmi pot ține ochii deschiși: Abia am reușit să închid un ochi. De asemenea, se folosește între două propoziții atunci când a doua propoziție descrie obiectul primei propoziții, ca în Bob mi-a dat o felie din cea mai proastă pizza pe care am mâncat-o vreodată: anșoa, ananas și măsline.

CommaEdit

Vemula ( , ) este folosită pentru a dezambiguiza sensul propozițiilor, oferind limite între clauze și fraze. De exemplu, „Man, without his cell phone, is nothing” (subliniind importanța telefonului mobil) și „Man: without, his cell phone is nothing” (subliniind importanța bărbaților) au sensuri foarte diferite, la fel ca și „eats shoots and leaves” (pentru a însemna „consumă creșterile plantelor”) și „eats, shoots and leaves” (pentru a însemna „mănâncă în primul rând, trage cu o armă în al doilea rând și părăsește locul faptei în al treilea rând”). Virgula este folosită, de asemenea, pentru a separa numerele. De exemplu, „7 ianuarie 1985” și „2.000”.

liniuță și cratimăEdit

Grafa ( -, -, -, -, -, – ) și cratima sau cratima-minus ( – ) se utilizează:

• ca o continuare de rând, atunci când un cuvânt este despărțit pe două rânduri;
• pentru a aplica un prefix unui cuvânt pentru care nu există un cuvânt compus canonic;
• ca înlocuitor al virgulei, atunci când clauza următoare deplasează în mod semnificativ accentul principal al textului precedent.

ElipsisEdit

O elipsă ( …, …, …, . . . . ) este folosită pentru a marca un text omis sau atunci când o propoziție se întrerupe.

Semnul exclamăriiEdit

Semnul exclamării ( ! ) este folosit pentru a marca o exclamație.

Full point, full stop, or periodEdit

Caracterul cunoscut sub numele de full point sau full stop în engleza britanică și a Commonwealth-ului și ca punct în engleza nord-americană ( . ) are scopuri multiple. Ca punct și virgulă, este folosit pentru a marca sfârșitul unei propoziții. Este folosit, de asemenea, ca punct și virgulă, pentru a indica abrevierea, inclusiv a numelor ca inițiale:

Casa lui Dwight D. Eisenhower din Gettysburg, Pa. nu era foarte departe de Washington, D.C.

Frecvența și specificul acestei din urmă utilizări variază foarte mult, de-a lungul timpului și la nivel regional. De exemplu, aceste semne sunt de obicei omise astăzi din acronime și inițialisme, iar în multe publicații britanice sunt omise din contracții precum Dr pentru Doctor, unde abrevierea începe și se termină cu aceleași litere ca și cuvântul complet.

O altă utilizare a acestui caracter, ca punct zecimal, se regăsește în matematică și informatică (unde este adesea supranumit „punct”), împărțind numere întregi din fracții zecimale, ca în 2.398,45. În multe limbi, rolurile virgulei și al punctului zecimal sunt inversate, virgula servind ca separator zecimal, iar punctul fiind folosit ca separator de mii (deși un spațiu subțire este uneori folosit în acest din urmă scop, în special în scrierile tehnice, indiferent care este separatorul zecimal). În informatică, punctul este folosit ca delimitator în sens mai larg, ca nume de site-uri și de fișiere („wikipedia.org”, „192.168.0.1.” „document.txt”), și îndeplinește funcții speciale în diverse limbaje de programare și de scripting.

GuillemetsEdit

Guillemets ( „…” ), numite uneori ghilimele franțuzești, sunt relativ rare în limba engleză, dar sunt folosite uneori ca o formă de ghilimele.

Semne de întrebareEdit

Semnele de întrebare ( ? ) sunt folosite pentru a marca sfârșitul unei propoziții care este o întrebare.

GhilimeleEdit

Cele de ghilimele ( „…”, „…”, „…”, „…” ) sunt folosite pentru a marca un citat. În toate formele limbii engleze, semnele de întrebare și semnele de exclamare sunt plasate fie în interiorul, fie în afara ghilimelelor, în funcție de faptul că se aplică la întreaga propoziție sau numai la materialul citat. În publicațiile britanice (și, în sens mai larg, în cele din Commonwealth of Nations), punctele și virgulele sunt tratate cel mai adesea în același mod, dar utilizarea variază foarte mult. În publicațiile americane, punctele și virgulele sunt de obicei plasate în interiorul ghilimelelor, indiferent de situație. Sistemul american, cunoscut și sub numele de citatul tipografului, este, de asemenea, comun în Canada și în publicațiile de ficțiune în general.

Un al treilea sistem, cunoscut sub numele de citatul logic, este strict în ceea ce privește neincluderea punctuației terminale în interiorul ghilimelelor, cu excepția cazului în care aceasta s-a regăsit și în materialul citat. Unii scriitori fac o confuzie între citatul logic și stilul britanic comun (care permite, de fapt, unele variații, cum ar fi înlocuirea punctului original cu o virgulă sau invers, pentru a se potrivi nevoilor propoziției citate, mai degrabă decât mutarea punctuației neoriginale în afara ghilimelelor). De exemplu, The Chicago Manual of Style, a 14-a ediție: „Stilul britanic este susținut cu tărie de unii experți americani în limbi străine. În timp ce există în mod clar un anumit risc în cazul semnelor de întrebare și al semnelor de exclamare, pare puțin probabil ca cititorii să fie induși în eroare în ceea ce privește punctul sau virgula.” Continuă să recomande ghilimelele „britanice” sau logice pentru domenii precum lingvistica, critica literară și scrierile tehnice și notează, de asemenea, utilizarea lor în textele de filosofie.

Practicile britanice și americane diferă și în alte moduri; de exemplu, editorii nord-americani tind să favorizeze ghilimelele duble pentru ghilimelele primare, trecând la cele simple pentru orice citat în cadrul unui citat, în timp ce editorii britanici și cei din Commonwealth pot folosi fie ghilimele simple, fie duble pentru ghilimelele primare.

SemicolonEdit

Semicolon-ul ( ; ) este folosit pentru a separa două clauze independente, dar legate între ele: Soției mele i-ar plăcea ceaiul; eu aș prefera cafeaua. Semicolonul este folosit și pentru a separa elemente de listă atunci când acestea conțin virgule: „Ea a văzut trei bărbați: Jamie, care venea din Noua Zeelandă; John, fiul lăptarului; și George, un fel de bărbat slab.”

SlashEdit

Slash-ul sau bară oblică sau solidă ( /, ⁄ ) este adesea folosit pentru a indica alternative, cum ar fi „his/her”, sau două sensuri sau grafii echivalente, cum ar fi „grey/gray”. Bară oblică este utilizată în anumite fraze fixe, cum ar fi conjuncția „și/sau”.

.