Zona celulelor T (teaca periarteriolară) și foliculii celulelor B conțin populații discrete de macrofage; cu toate acestea, nu se cunosc prea multe despre aceste populații de macrofage în ceea ce privește originea și durata de viață. Aceste macrofage nu sunt unice pentru splină, ci constituie o parte integrantă a părților limfoide ale tuturor organelor limfoide secundare.
În foliculii celulelor B, macrofagele sunt importante în eliminarea celulelor B apoptotice care apar în timpul reacției centrului germinativ în procesul de hipermutație somatică și de schimbare de izotip. Celulele B care nu-și pot forma receptorii corespunzători vor muri prin apoptoză și sunt ulterior eliminate de către macrofagele din centrul germinal. În timpul reacțiilor intense ale centrului germinal, acest proces este evident datorită prezenței macrofagelor mari în centrul germinal, cunoscute sub numele de macrofage de corp tingibil. (Acestea sunt denumite astfel deoarece „corpurile lor tingibile” reprezintă nuclee apoptotice condensate). Pentru ca celulele apoptotice să fie preluate de macrofage, este important ca pe suprafața exterioară a celulelor apoptotice să fie exprimată fosfatidilserina, care este recunoscută de mai mulți receptori. Macrofagele din corpul tangibil exprimă: tirozin kinaza Mer, factorul de creștere epidermică 8 din globul adipos din lapte și Tim-4, toate acestea favorizând înglobarea celulelor apoptotice în macrofage.
Macrofagele sunt prezente și în zona celulelor T din pulpa albă, dar rolul lor este mai puțin bine înțeles. Această populație de macrofage poate fi găsită în toate celelalte zone de celule T ale organelor limfoide secundare. Este posibil ca aceste macrofage să fie descendenți ai monocitelor de patrulare care au pătruns în pulpa albă din sânge. Datorită faptului că sunt poziționate alături de celulele T, se sugerează că aceste macrofage au un rol în prezentarea antigenului sau în eliminarea limfocitelor muribunde.
.