Probleme de abandonare: Semne, cauze și cum să le depășești

Înțelegerea fricii de abandon

Frica de abandon poate fi de obicei urmărită până la experiențe dureroase specifice de a fi trădat, rănit sau abandonat de cineva. Adesea, problemele de abandon provin din traume din copilăria timpurie care implică un părinte sau o persoană care are grijă de el. Interacțiunile timpurii dintre un copil și părintele sau îngrijitorul său au un impact asupra tuturor aspectelor dezvoltării fizice, cognitive, sociale și emoționale a copilului, iar problemele de abandon care provin din copilărie persistă adesea până la vârsta adultă.3

Când părinții și îngrijitorii răspund în mod constant, cald și atent la sentimentele și nevoile copiilor, copiii dezvoltă un „atașament securizant” și sunt capabili să se dezvolte normal. Atunci când acest lucru nu se întâmplă, copilul rămâne într-o stare de stres și teamă cronică, ceea ce îi blochează dezvoltarea și împiedică atingerea anumitor etape sociale și emoționale importante. Acest lucru duce la dezvoltarea unui „stil de atașament nesigur. „2,3

Stilurile de atașament sunt relevante pentru mai multe aspecte ale dezvoltării unui copil și continuă să aibă un impact asupra unei persoane de-a lungul întregii vieți.7 Stilurile de atașament afectează capacitatea unei persoane de a dezvolta relații sănătoase, de încredere și de a se conecta cu ceilalți. Stilurile de atașament influențează, de asemenea, modul în care o persoană se percepe pe sine și pe ceilalți, contribuind la formarea unor convingeri de bază care îi informează acțiunile și alegerile. Capacitatea de a comunica sentimente, dorințe și nevoi este, de asemenea, influențată de stilurile de atașament, la fel ca și modul în care o persoană răspunde la conflicte și stres.3,7

Tipurile de atașament nesigur legate de problemele de abandon

Conform teoriei atașamentului, interacțiunile din copilăria timpurie dintre un copil și îngrijitorii săi sunt un factor determinant principal al faptului că o persoană dezvoltă un stil de atașament sigur sau nesigur. Conform teoriei, copiii cu îngrijitori calzi, care răspund în mod constant, vor continua să dezvolte un atașament securizant.3

Un stil de atașament securizant reprezintă o persoană care învață să aibă încredere și să se deschidă față de ceilalți, este receptivă și caldă față de ceilalți și poate forma relații sănătoase și apropiate. Cei care nu au aceste experiențe pot continua să dezvolte un atașament nesigur.3

Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că există trei tipuri distincte de stiluri de atașament nesigur. Se crede că fiecare dintre stilurile de atașament nesigur provine dintr-o traumă relațională și, mai precis, din interacțiunile timpurii cu îngrijitori care nu au răspuns, au fost imprevizibili sau abuzivi. Fiecare stil de atașament nesigur prezintă modele distincte de comportament, mecanisme de apărare și modalități de a face față fricii de abandon.

Cele trei stiluri de atașament nesigur sunt:1,5

Stilul de atașament evitant

Persoanele cu un stil de atașament evitant au tendința de a face față problemelor de abandon prin faptul că nu permit oamenilor să se apropie de ele și nu se deschid și nu au încredere în ceilalți. Ei pot fi în mod caracteristic distanți, privați sau retrași. Adesea se tem de angajament și evită conflictul fie închizându-se, fie plecând sau chiar punând capăt relației.

Stilul de atașament anxios

Persoanele cu un stil de atașament anxios fac față temerilor de abandon prin a se agăța de ceilalți și prin dezvoltarea unor relații intens apropiate și dependente. Ele sunt adesea nevoiașe, persistente și au dificultăți în a se separa de partenerul lor în moduri sănătoase. Ei tind să fie reactivi din punct de vedere emoțional, interpretând conflictele sau certurile ca pe un semnal că partenerul lor îi va părăsi și angajându-se în comportamente bazate pe frică pentru a evita să fie abandonați.

Stilul de atașament dezorganizat

Persoanele cu un stil de atașament dezorganizat tind să se simtă inconfortabil cu intimitatea și apropierea și adesea le lipsește empatia. Acest stil de atașament se distinge prin inconsecvențe în modul în care o persoană se comportă și răspunde în relații, prezentând uneori caracteristici ale stilurilor anxios sau evitant.5 Atașamentul dezorganizat este uneori asociat cu trăsături și tulburări de personalitate antisocială, narcisistă sau borderline.

Semnele problemelor de abandon

Problemele de abandon apar în relațiile unei persoane și tind să aibă cel mai mult impact asupra relațiilor romantice. Persoanele cu probleme de abandon sunt mai susceptibile de a fi dezvoltat mecanisme de apărare specifice care fac mai dificilă formarea unor relații apropiate și sănătoase. Tipurile particulare de mecanisme de apărare pe care le dezvoltă o persoană cu probleme de abandon pot fi diferite. Acestea sunt clasificate ca fiind diferite „stiluri de atașament”.”

Semnele problemelor de abandon la copii

La copii, problemele de abandon se manifestă adesea sub formă de anxietate, în special atunci când se separă de un îngrijitor. Copiii cu probleme de abandon pot fi mai ușor de supărat și adesea au dificultăți în a-și regla emoțiile. Ei pot prezenta comportamente negative de căutare a atenției și pot avea izbucniri sau crize de furie.

Ei pot manifesta fie comportamente de evitare, fie comportamente antisociale, retrăgându-se de la semeni sau agresându-i pe ceilalți. De asemenea, ar putea fi fie foarte temători față de adulți, fie excesiv de încrezători, dezvoltând dependențe rapide.3,5,7

Semnele problemelor de abandon la adulți

Adulții cu probleme de abandon vor prezenta modele nesănătoase similare în relațiile lor. Unii vor îndepărta oamenii, se vor retrage și vor evita să aibă încredere sau să se deschidă față de oameni. Alții vor deveni excesiv de nevoiași în relații și vor dezvolta tipare de codependență, bazându-se pe cealaltă persoană pentru a-și satisface toate nevoile emoționale.

Alții cu temeri de abandon vor permite oamenilor să se apropie, dar vor deveni volatili, agresivi sau vor reacționa emoțional cu partenerul lor atunci când se simt amenințați sau supărați. Fiecare dintre aceste modele distincte reprezintă un tip specific de atașament nesigur.5,7

Cauzele și factorii declanșatori ai problemelor de abandon

Experimentarea abuzului, a neglijării sau a pierderii traumatice a unei persoane dragi este cea mai frecventă cauză a problemelor de abandon, în special atunci când acestea apar în copilăria timpurie. Se crede, în general, că primul an de viață are un impact deosebit asupra dezvoltării copilului și că stilul de atașament al copilului se formează până la vârsta de 5 ani.3

Problemele de abandon care încep în copilărie sunt aproape întotdeauna rezultatul Experiențelor Adverse din Copilărie (sau ACE), care descriu diferite tipuri de experiențe stresante și traumatizante.

Aceste experiențe duc la dezvoltarea unor convingeri negative despre sine și despre ceilalți, care stau la baza atașamentelor nesigure și a temerilor de abandon. Aceste convingeri pot include probleme legate de stima de sine, cum ar fi convingerea că nu se poate iubi sau nu este demn de încredere, convingerea că ceilalți nu sunt demni de încredere sau convingerea că oamenii vor sfârși întotdeauna prin a pleca. Aceste convingeri de bază sunt denumite „modele interne de lucru” în teoria atașamentului și se crede că acestea conduc la modele de atașament nesigur, chiar și la vârsta adultă.3,7

Câteva dintre experiențele din copilărie care pot duce la probleme de abandon și la stiluri de atașament nesigure includ:4,7

• Având un îngrijitor care este neglijent sau care nu răspunde la sentimentele și nevoile copilului (este mai probabil să conducă la un stil de atașament evitant)
• Având un îngrijitor care este abuziv sau intimidant din punct de vedere fizic sau emoțional
• Având un îngrijitor care este inconsecvent, uneori cald și atent, iar alteori rece și insensibil sau abuziv (mai probabil să ducă la un stil de atașament anxios)
• Să fii victima unui abuz sexual, în special în copilărie sau în adolescență
• Având un îngrijitor care este separat sau absent (decesul unui părinte, încarcerare sau un părinte care nu este un îngrijitor activ)

Mă temerile de abandon pot fi cauzate de oricare dintre aceste experiențe și nu sunt întotdeauna rezultatul direct al unui anumit eveniment, ci mai degrabă un tipar de a nu satisface în mod constant nevoile fizice și emoționale ale unui copil. Uneori, acest lucru este cauzat de anumiți factori de mediu sau circumstanțe, în loc de deficitele parentale.

Acesti factori de risc de mediu și sociali includ lucruri precum expunerea la violență în comunitate sau în casă, proveniența dintr-un statut socio-economic scăzut sau apartenența la o minoritate.4 Copiii care sunt crescuți în familii adoptive sau care sunt plasați în centre de plasament se luptă, de asemenea, adesea cu temeri de abandon și atașamente nesigure.3

Chiar și copiii din cămine stabile și iubitoare ar fi putut dezvolta probleme de abandon dacă unul dintre părinți lucra sau călătorea frecvent sau dacă unul dintre părinți se lupta cu o stare de sănătate cronică sau cu o afecțiune mentală.

În timp ce experimentarea unei traume în copilărie este mai probabil să ducă la atașament nesigur, experiențele de mai târziu în viață pot provoca, de asemenea, atașamente nesigure și temeri de abandon. De exemplu, faptul de a fi într-o relație abuzivă din punct de vedere emoțional, fizic sau sexual, de a fi înșelat sau trădat, sau de a experimenta respingerea ca adult ar putea declanșa aceste temeri.

În timp ce nu toți cei care au aceste experiențe vor continua să dezvolte probleme de abandon, unii o vor face. Acest lucru se întâmplă atunci când trauma nerezolvată a unei persoane dintr-o relație se prelungește și are impact asupra relațiilor viitoare ale unei persoane.

Efectele pe termen lung ale problemelor de abandon

Pentru că problemele de abandon sunt strâns legate de traumele din copilărie, cercetările efectuate asupra efectelor pe termen lung ale traumelor din copilărie se pot aplica și celor cu probleme de abandon. Unul dintre studiile cu cele mai multe referințe pe aceste subiecte a fost un studiu privind efectele pe termen lung ale Experiențelor Adverse din Copilărie.

Acest studiu a constatat că persoanele care au raportat aceste experiențe traumatice din copilărie au fost:4,6

• Cu un risc mai mare pentru o serie de probleme cronice de sănătate, inclusiv cancer, diabet, afecțiuni autoimune, obezitate și boli de inimă
• Cu un risc mai mare de depresie și sinucidere, precum și de anxietate, PTSD, dependență, și dezvoltarea oricărei afecțiuni de sănătate mintală
• Un risc crescut pentru dezvoltarea tulburărilor de personalitate sau a trăsăturilor borderline, narcisiste sau antisociale
• Mai probabil să prezinte semne de dezvoltare întârziată, inclusiv o atenție mai slabă, memorie și abilități de învățare
• Mai probabil să aibă probleme și dificultăți în relațiile lor interpersonale
• Mai puțin capabile să regleze și să controleze emoțiile, să se liniștească singure, și să utilizeze abilități sănătoase de comunicare și de adaptare

Statistici privind problemele de abandon

Datorită interrelației dintre problemele de abandon, experiențele adverse din copilărie și stilurile de atașament nesigure, unele dintre următoarele statistici oferă o mai bună înțelegere a problemelor de abandon:4,6,8

• 50% dintre copiii din SUA vor experimenta adversități înainte de vârsta de 18 ani
• Copiii care experimentează adversități (ACE) au de 3-4 ori mai multe șanse de a dezvolta afecțiuni de sănătate mintală în momentul în care devin adulți
• La nivel mondial, o treime din afecțiunile de sănătate mintală pot fi urmărite până la Experiențe Adverse din Copilărie
• Cele mai frecvente tipuri de Experiențe Adverse din Copilărie raportate sunt:
  • Abusul fizic (28.3%)
  • Abusul de substanțe în familie (26,9%)
  • Separația sau divorțul părinților (23,3%)
  • Abusul sexual (20,7%)
  • Boala psihică în familie (19.4%)
• Dintre toate cazurile dovedite de abuz și neglijare a copiilor în 2018:
  • 60,8% au fost cazuri de neglijare
  • 10,7% au fost cazuri de abuz fizic
  • 7% au fost cazuri de abuz sexual
  • 21.5% dintre cazuri au implicat mai mult de un tip de maltratare
• Copiii cu vârsta sub un an sunt cei mai expuși riscului de maltratare, reprezentând peste 15% din toate cazurile dovedite de abuz sau neglijare
• În 91.7% din toate cazurile dovedite de abuz și neglijare a copiilor, autorul este unul sau ambii părinți

Când & Cum să căutați ajutor pentru probleme de abandon

Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă se luptă cu probleme de abandon, este posibil să beneficiați de căutarea de consiliere profesională.

Câteva dintre semnele care ar putea indica o nevoie de ajutor profesional includ:

• Dificultate în a forma relații romantice apropiate sau prietenii
• Anxietate intensă cu privire la angajament care are impact asupra unei relații semnificative
• Dificultate în a fi deschis, vulnerabil sau în a avea încredere în ceilalți din cauza experiențelor din trecut
• Răspunsuri emoționale intense față de un partener în timpul conflictelor, dezacordurilor, sau atunci când se angajează în activități separate
• Patron de alegere a partenerilor care sunt abuzivi, care controlează, nevoiași, instabili emoțional sau indisponibili
• Patron de comunicare nesănătoasă, stiluri de conflict sau comportamente care dăunează sau pun capăt unor relații importante
• Reportaj constant din partea altora că sunteți prea nevoiaș, instabil emoțional, sau reactiv
• Un tipar de a vă „pierde” în relații, schimbând părți importante din viața dvs. sau din comportamentul sau personalitatea dvs. pentru a fi iubit sau acceptat de un partener
• Incapacitatea de a tolera orice grad de independență sau separare în relații
• Percepția oricărui dezacord, feedback critic, sau probleme într-o relație ca un semn că persoana va pleca sau că relația se termină
• Traume semnificative din trecut sau răni emoționale nevindecate care continuă să vă deranjeze sau să vă influențeze relațiile sau comportamentul în moduri nedorite

Dacă problemele dvs. de abandon provin din traume nerezolvate sau Experiențe adverse din copilărie, luați în considerare căutarea unui consilier care are experiență în tratarea traumelor. Deoarece problemele de abandon și stilurile de atașament sunt interconectate, luați în considerare căutarea unui terapeut care are pregătire în teoria atașamentului.
Dacă sunteți în prezent într-o relație care este afectată de problemele dvs. de abandon, luați în considerare căutarea unui terapeut licențiat în căsătorie și familie care este specializat în terapia de cuplu.

Unde să găsiți un terapeut

De multe ori, utilizarea unui director de terapeuți online este un bun punct de plecare pentru a găsi un consilier. În plus față de filtrarea căutării în funcție de specialitățile enumerate mai sus, luați în considerare luarea acestor pași suplimentari pentru a vă asigura că găsiți un consilier care să se potrivească bine pentru dumneavoastră:

• Verificați cu compania dvs. de asigurări cu privire la beneficiile dvs. de sănătate mintală și, dacă este cazul, asigurați-vă că filtrați căutarea pentru a găsi un terapeut care este în rețea cu planul dvs. de asigurări
• Alcătuiți o listă scurtă de posibili consilieri și solicitați o consultație gratuită cu fiecare dintre ei pentru a pune întrebări și a discuta nevoile dvs. de tratament
• Asigurați-vă că luați în considerare nevoile logistice, cum ar fi disponibilitatea dvs, locația consilierului și dacă oferă consiliere online
• Programați o întâlnire inițială de admitere cu un consilier și amintiți-vă că, dacă decideți că nu se potrivește, puteți solicita o trimitere sau puteți trece la un nou consilier

Dacă sunteți în prezent într-o relație care este afectată de problemele dvs. de abandon, luați în considerare căutarea unui terapeut specializat în terapia de cuplu. The Choosing Therapy Directory este un loc minunat pentru a găsi terapeuți pentru consiliere individuală sau de cuplu și oferă o consultație gratuită pentru a vă potrivi cu un terapeut excelent.

Consiliere pentru a ajuta la depășirea problemelor de abandon

În plus față de colaborarea cu un consilier, există, de asemenea, unele lucruri pe care le puteți face pe cont propriu pentru a vă ajuta să depășiți problemele de abandon, inclusiv:

Determinați-vă stilul de atașament

Pentru a determina dacă aveți un stil de atașament sigur sau nesigur, puteți folosi Scala de atașament al adultului, care poate fi folosită pentru a identifica dacă aveți un atașament sigur sau nesigur (Rețineți că această scală nu include al 4-lea stil de atașament „dezorganizat”).

Dacă încercați să determinați dacă copilul dumneavoastră are probleme de abandon sau de atașament, luați în considerare posibilitatea de a afla mai multe despre evaluarea Ainsworth Strange Situations.

Învățați mai multe despre stilul dumneavoastră, apărările specifice și ceea ce le declanșează

Postul următor este să aflați mai multe despre stilul dumneavoastră specific de atașament și să identificați unele dintre propriile modele. Luați în considerare această listă de cărți pentru a vă ajuta să faceți această cercetare.

În continuare, notați unele dintre modurile specifice în care se manifestă problemele dvs. de atașament și abandon, astfel încât să puteți fi mai conștient de ele.

Câteva tipare de identificat includ:

• Din ce experiențe din trecut sau din copilărie provin aceste probleme
• Cum v-au afectat aceste experiențe viziunea pe care o aveți despre dumneavoastră, despre ceilalți, și relațiile
• Ce situații declanșează acum aceste amintiri sau insecurități
• Cum răspundeți de obicei când sunteți declanșat (ce faceți/spuneți)
• Cum aceste răspunsuri cauzează probleme sau acționează ca o barieră în relații

Practicați răspunsuri mai eficiente

În timp ce nu puteți schimba traumele sau experiențele dureroase care au cauzat problemele dvs. de abandon, puteți lucra pentru a vă vindeca de ele și pentru a vă schimba tiparele. În timp ce aceste vechi mijloace de apărare și modalități de a face față fricii de abandon pot să vă fi ajutat să vă protejați în trecut, este posibil ca ele să vă stea în cale acum.

Dacă este așa, lucrați pentru a identifica răspunsuri noi, mai sănătoase și mai eficiente în momentele în care aceste temeri sunt declanșate.

Aceste răspunsuri ar putea include:

• Învățați când se declanșează sentimente și temeri „vechi” și luați o pauză pentru a vă răcori sau pentru a procesa aceste sentimente înainte de a reacționa
• Învățați să purtați conversații dificile în calm, respectuoase
• Să vorbiți despre ceea ce simțiți cu partenerul dvs. și să cereți ceea ce aveți nevoie
• Să cereți și să acceptați ajutor atunci când aveți nevoie, chiar și atunci când este înfricoșător
• Învățând să nu acționați în funcție de temerile dvs, ci, în schimb, să acționezi în moduri care protejează relațiile la care ții cel mai mult
• Devenind mai independent și având cantități sănătoase de timp și spațiu separat în relații, păstrând în același timp apropierea
• Evitând să devii automat defensiv atunci când cineva te rănește, te supără sau te jignește

Resurse suplimentare privind problemele de abandon

Cele de mai jos sunt resurse suplimentare utile pentru orice persoană afectată bu problemele de abandon:

• Attachment and Trauma Institute: Acest institut oferă resurse, instruire și consiliere pentru supraviețuitorii de traume care caută să vindece vechile răni de atașament.
• Modelul de Reziliență la Traume (TRM): Acest model îi ajută pe supraviețuitorii traumelor să învețe despre modul în care creierul și sistemul lor nervos sunt afectate de traume, iar trainingurile îi învață abilități despre cum să regleze aceste răspunsuri.