Metabolismul anaerob în mușchiul cardiac joacă un rol în menținerea conservării miocardului doar în timpul ischemiei sau hipoxiei. Într-o stare de ischemie, cum ar fi în timpul unui atac de cord sau chiar în timpul ischemiei induse de o intervenție chirurgicală pe cord deschis, există o afectare a fluxului sanguin către miocard. Principalul proces de producere a energiei în inimă se realizează prin metabolizarea glucozei și a lipidelor prin reacții oxidative. În condiții anaerobe, oxigenul nu este disponibil pentru a accepta electronii în degradarea metabolică a substraturilor, iar glicoliza anaerobă devine importantă în menținerea viabilității miocardului în timpul procesului ischemic. Din nefericire, produsele acumulate ale glicolizei, și anume protoni și lactat, acționează pentru a inhiba glicoliza, ducând în cele din urmă la o depresie a metabolismului anaerob. Cardioplegia, așa cum este utilizată în timpul operației pe cord deschis, are ca efect inducerea instantanee a stopului mecanic și electric al miocardului, cu o inhibiție maximă a proceselor metabolice utilizatoare de energie. Acest lucru reduce în mod eficient utilizarea substratului și previne consecințele dăunătoare ale procesului ischemic. Cardioplegia este mai eficientă atunci când este combinată cu proprietățile adiționale ale hipotermiei, care joacă un rol semnificativ în reducerea metabolismului miocardic. Cu toate acestea, în timpul unui stop cardioplegic hipotermic prelungit, nu se poate menține un nivel suficient de ATP pentru integritatea celulară și glicoliza anaerobă devine din ce în ce mai importantă pentru menținerea conservării miocardului. Această prezentare tratează mecanica metabolismului aerob versus anaerob în timpul procesului ischemic al operației pe cord deschis.