Mâncărimea, denumită și prurit, este o senzație cutanată neplăcută care provoacă dorința de a se scărpina. Este adesea o senzație inconfortabilă, subiectivă, responsabilă de scăderea calității vieții într-o varietate de afecțiuni psihodermatologice. Condițiile psihiatrice comorbide, inclusiv depresia și anxietatea, sunt frecvent asociate cu ciclul prurit și scărpinat. Relația reciprocă și complexă dintre psihic și mâncărime a fost studiată pe scară largă. Neurobiologia pruritului implică complexitatea mediatorilor specifici, a căilor neuronale legate de prurit și a procesării centrale a pruritului. Legătura dintre prurit și psihic poate fi grupată sub trei rubrici: boli pruriginoase cu sechele psihosociale, boli pruriginoase agravate de factori psihosociali și tulburări psihiatrice care provoacă prurit. Mâncărimea și modularea durerii merg împreună în majoritatea circumstanțelor și implică diverse substanțe, inclusiv histamina, interleukinele, receptorii activați de protează, receptorii cu potențial receptor tranzitoriu, opioidele și canabinoidele. Interacțiunea strânsă dintre keratinocite și terminațiile nervoase care modulează durerea și mâncărimea joacă, de asemenea, un rol major. Managementul pruritului asociat cu componentele sale psihosomatice este orientat către o cauză subiacentă și adoptarea unei abordări holistice pentru a aborda nu numai aspectele dermatologice și somatosenzoriale, ci și componentele cognitive, emoționale și psihosociale. O echipă multidisciplinară integrată formată dintr-un dermatolog, psihiatru, psiholog și asistent social este vitală în abordarea aspectelor multifațetate ale pruritului.
.