Cu toate titlurile pe care le citesc în ultimele luni, nu pot să nu mă întreb (așa cum ar spune Carrie Bradshaw): Am ajuns deja acolo?
În ultimele luni am văzut de mai multe ori presa sărbătorind progresele științifice care anunță vindecarea HIV!!!
Dar ce înseamnă asta, sau chiar, este adevărat?
În parte este. Da, există progrese științifice care ne dau speranța că leacul pentru HIV ar putea să nu fie prea departe. Dar cu siguranță nu suntem încă acolo!
Atunci de ce sărbătorim?
În opinia mea, stigmatul care înconjoară acest virus este cel care dă motiv de sărbătoare. Adevărul este departe de el. În ultima vreme, dovezile științifice vorbesc clar despre normalizarea HIV. Persoanele care trăiesc cu HIV în timp ce sunt sub tratament au încărcături virale nedetectabile. HIV a devenit această boală cronică care necesită un management pentru ca persoanele care trăiesc cu HIV să îmbătrânească. Pentru că persoanele care trăiesc cu HIV chiar îmbătrânesc! Se pare că PLWHIV au aproape aceeași speranță de viață ca și populația generală. Afecțiunea necesită o monitorizare și un management atent, dar la fel o mulțime de alte afecțiuni, cum ar fi diabetul, colesterolul, tulburările autoimune etc.
Luna trecută, un ziar britanic a raportat că oamenii de știință britanici sunt „pe punctul de a găsi un leac pentru HIV”. Articolul a omis să menționeze că această cercetare se află încă în primele etape și că încă se recrutează participanți. Primele rezultate ale studiului vor fi publicate în 2018! Cercetarea specifică combină o strategie de „kick and kill” cu un tratament ARV (tratament cu 4 regimuri) și un vaccin conceput pentru a îmbunătăți răspunsul imunitar la celulele infectate cu HIV. Proiectul de cercetare este finanțat de NHS și este derulat de 4 instituții importante din Marea Britanie: Imperial College și King’s College, Universitatea Oxford și Universitatea Cambridge. Din păcate, este prea devreme pentru a spune dacă această strategie va reuși să elimine HIV din organism, o dată pentru totdeauna. Cercetătorii au emis o declarație care face precizări: „Nu putem afirma încă dacă vreun individ a răspuns la intervenție sau a fost vindecat. O precizare importantă este aceea că toți participanții implicați în studiu vor trebui să nu aibă HIV în sânge, deoarece primesc terapie antiretrovirală – acestea sunt medicamentele standard pe care le folosim pentru a trata HIV. Acest lucru nu înseamnă că au fost vindecați, așa cum au sugerat unele titluri de pe prima pagină.” mai multe informații
În cercetarea privind vindecarea HIV, o strategie „kick and kill” se referă la activarea celulelor latente, celule în care HIV se „ascunde” de tratamentul ARV. Latența este principalul motiv pentru care încărcătura virală revine după întreruperea tratamentului ARV, chiar dacă persoana a avut o încărcătură virală nedetectabilă în timpul tratamentului.
Astăzi „The independent”, un alt ziar britanic, a publicat un articol despre un nou tratament care pare să funcționeze la maimuțele infectate cu un virus asemănător cu HIV. Tratamentul combină antiretrovirale și un anticorp care acționează în intestin și care a fost folosit pentru tratamentul bolii Cronhn și al colitei ulcerative. Rezultatele obținute la maimuțe sugerează că organismul obține o remisiune susținută, ceea ce este clasificat de oamenii de știință drept o vindecare funcțională. Puteți citi mai multe
În concluzie, aș spune că în acest moment se încearcă mai multe strategii și se testează mai multe opțiuni în speranța că va fi dezvoltat un tratament împotriva HIV. În acest moment suntem norocoși pentru că cercetarea în domeniul HIV este încă finanțată. Nu putem fi siguri că acest lucru va fi valabil și mâine. Ca și comunitate, trebuie să continuăm să pledăm pentru cercetare – nu numai pentru vindecare, însă. Ar trebui să continuăm să milităm pentru cercetare în toate domeniile care nu au fost încă examinate în profunzime, pentru fiecare populație care nu are același acces la proiecte de cercetare, indiferent dacă acest lucru se întâmplă din cauza limitelor geografice, economice sau de altă natură. Trebuie să continuăm să milităm pentru nevoile neidentificate ale grupurilor cheie din populația HIV, cum ar fi transsexualii, femeile, deținuții, persoanele care consumă droguri. Trebuie să continuăm să milităm pentru persoanele care sunt cele mai expuse la risc, cum ar fi comunitatea MSM. Și trebuie să abordăm stigmatizarea, atât la nivel personal – stigmatizarea poate „paraliza” o persoană – cât și la nivel social, unde stigmatizarea a traumatizat generații întregi de persoane care trăiesc cu HIV – și încă o face. Și trebuie să continuăm să ne întrebăm: Am ajuns deja acolo? Pentru că, cu cât vocile noastre sunt mai puternice, cu atât mai mari sunt rezultatele!
.