Josua Capitolul 1

A. Introducere: O trecere în revistă a istoriei lui Israel din Egipt până în Canaan.

1. Israel a fost eliberat din robia degradantă a Egiptului.

a. Acestea au fost evenimente istorice, dar nu au fost doar istorice. Dumnezeu vorbește prin intermediul istoriei pentru a da un exemplu al eliberării noastre din robia degradantă a păcatului (așa cum arată clar Pavel în 1 Corinteni 10:6 și 10:11).

b. Actul central al răscumpărării în Noul Testament este lucrarea lui Isus pe cruce. Actul central al răscumpărării în Vechiul Testament este eliberarea lui Israel din Egipt.

2. Israel, condus de Moise, a rătăcit în pustiul Sinai.

a. În acest timp, Israel a experimentat providența supranaturală, cum ar fi aprovizionarea cu mană, apa din stânci, stâlpul de nor ziua și de foc noaptea, etc.

b. În acea perioadă, ei au primit, de asemenea, revelația divină – Legea mozaică. Dumnezeu le-a comunicat standardul Său sfânt.

3. Țara Canaanului reprezintă destinația poporului lui Dumnezeu după ce a fost eliberat din robia degradantă.

a. Nu destinația noastră finală, așa cum spun celebrele imnuri. Acele imnuri sugerează că Canaan reprezintă raiul.

i. După cum spun versurile din Swing Low, Sweet Chariot:

Am privit peste Iordan, și ce am văzut
Venind să mă ducă acasă?
Un grup de îngeri, venind după mine
Venind să mă ducă acasă.

b. Din punct de vedere biblic, țara de peste Iordan – Țara Făgăduinței – nu vorbește despre cer. Evrei 3-4 prezintă Canaanul ca o imagine a odihnei și a biruinței de care se poate bucura fiecare credincios.

i. În acest sens, F. B. Meyer face legătura între Cartea lui Iosua și Cartea Efeseni. Ambele descriu o umblare spirituală de promisiune, bogăție și biruință care sunt ale noastre cu Isus.

c. Acest lucru arată, de asemenea, că eliberarea din Egipt a fost doar o pregătire pentru a se bucura de Canaan. În viața noastră creștină, suntem scoși din păcat pentru a putea fi aduși în viața abundentă. Pustiul nu este niciodată destinația permanentă a lui Dumnezeu pentru noi.

d. Așa cum o întreagă generație a lui Israel a murit în pustie, tot așa mulți creștini mor în uscăciunea deșertului experienței spirituale, fără să umble niciodată în plinătatea a ceea ce Dumnezeu are pentru ei.

4. Conducătorul: Iosua ca un tip al lui Isus.

a. Amintiți-vă că numele grecesc Isus traduce pur și simplu numele ebraic Iosua. Numele lor sunt identice. Tot ceea ce a primit Israel în Țara Făgăduinței, a primit prin mâna lui Iosua; tot ceea ce primim de la Dumnezeu, primim prin Isus Hristos, Iosua al nostru.

B. Dumnezeu încredințează lucrarea lui Iosua.

1. (1) Moise a murit și Dumnezeu îi vorbește lui Iosua.

După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a vorbit lui Iosua, fiul lui Nun, ajutorul lui Moise, și i-a zis:

a. După moartea lui Moise: Moise (care a exemplificat legea lui Dumnezeu) nu a putut conduce pe Israel în țara făgăduinței și a odihnei. Toate acestea se întâmplă după moartea lui Moise.

b. Domnul i-a vorbit lui Iosua: Iosua – care nu era tânăr în acest moment – își petrecuse întreaga carieră anterioară ca asistent al lui Moise, află acum că a venit vremea să conducă el însuși, dar numai după ce Dumnezeu l-a pregătit.

c. Asistentul lui Moise: Iosua a fost pregătit prin slujirea credincioasă în lucruri mărunte, fiind asistentul lui Moise. Redpath povestește despre o deviză deasupra unei chiuvete de bucătărie: „Serviciul divin se desfășoară aici de trei ori pe zi”. Motto-ul este adevărat, iar marii bărbați și femei sunt pregătiți prin credincioșia în lucrurile mărunte.

2. (2-3) Dau și am dat.

„Moise, slujitorul Meu, a murit. Acum, deci, ridicați-vă, treceți Iordanul acesta, tu și tot poporul acesta, în țara pe care le-o dau lor, copiilor lui Israel. Orice loc pe care va călca talpa piciorului vostru vi l-am dat, așa cum am spus lui Moise.”

a. Piciorul vostru… v-am dat: Intrarea în țara Canaanului a fost încredințată unui reprezentant. Iosua era depozitarul țării pentru popor. În același mod, reprezentantul nostru Isus merge înaintea noastră și ceea ce avem în Dumnezeu posedăm în El.

b. Eu v-am dat: Toată țara a fost dată, dar ei nu puteau poseda decât ceea ce revendicau (orice loc pe care va călca talpa piciorului vostru vi l-am dat). Ceea ce au luat trebuie să se lupte pentru ceea ce au luat împotriva unei opoziții hotărâte.

i. Dumnezeu ar fi putut, cu siguranță, să-i elimine pur și simplu pe toți dușmanii lor cu un simplu gând; dar El îl cheamă pe Israel în parteneriat cu El însuși pentru a vedea împlinită voia Sa.

ii. Deoarece cucerirea țării a necesitat efort, provocarea care îi aștepta nu era pentru cei mulțumiți cu Egiptul, ci pentru cei care vor merge înainte pentru ceea ce Dumnezeu îi chemase.

3. (4-5) Promisiunea: victoria este asigurată pentru că Iosua este chemat de Dumnezeu.

De la pustiul și Libanul acesta până la râul cel mare, râul Eufrat, toată țara hitiților și până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui, va fi teritoriul vostru. Nimeni nu va putea sta înaintea ta în toate zilele vieții tale; cum am fost cu Moise, așa voi fi cu tine. Nu vă voi lăsa și nu vă voi părăsi.

a. Din pustiu… Până la râul cel mare: Este descris teritoriul exact al țării. Aceasta nu a fost o promisiune de tip „plăcintă în cer”. Era descris un pământ real cu granițe reale.

b. Eu voi fi cu voi: Victoria este asigurată nu pentru că Iosua este un mare conducător sau pentru că Israelul este o națiune mare, ci pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu mare și El îi spune lui Iosua: „Eu voi fi cu tine”. Acest lucru este suficient pentru orice om care caută să împlinească voia lui Dumnezeu.

4. (6-9) Condițiile promisiunii de victorie:

Fiți tari și curajoși, pentru că acestui popor îi vei împărți ca moștenire țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da. Numai să fiți tari și foarte curajoși, ca să aveți grijă să împliniți toată legea pe care v-a poruncit-o robul Meu Moise; să nu vă abateți de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să prosperați oriunde veți merge. Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de la gura ta, ci să meditezi în ea zi și noapte, ca să ai grijă să faci după tot ce este scris în ea. Căci atunci îți vei face calea prosperă și atunci vei avea un succes bun. Nu v-am poruncit Eu oare? Fii tare și curajos; nu te teme și nu te înspăimânta, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge.

a. Fiți puternici și foarte curajoși: Iosua este chemat la îndrăzneală în Dumnezeu. Acest lucru expune slăbiciunea lui Iosua; era nevoie de o astfel de poruncă, deoarece chiar și un mare conducător ca Iosua avea nevoie de o astfel de încurajare.

i. Acest curaj îndrăzneț nu va fi în Iosua însuși, ci în Dumnezeu. Putem fi plini de încredere în noi înșine, care ne va duce la ruină, dar în schimb ar trebui să fim plini de o încredere autentică în Dumnezeu.

b. Ca să ai grijă să faci după toată legea: Iosua trebuie să aibă mare grijă să respecte legea. Cuvântul lui Dumnezeu și angajamentul lui Iosua față de el vor fi stâlpii care îi vor susține succesul.

c. La toată legea: Iosua nu trebuia doar să citească cuvântul lui Dumnezeu. Trebuia să fie pe buzele lui (să nu se depărteze de la gura ta), în mintea lui (să mediteze la el zi și noapte) și trebuia să îl pună în practică (să aibă grijă să facă după tot ce este scris).

d. Căci atunci îți vei face calea prosperă și atunci vei avea un succes bun: Cuvântul lui Dumnezeu trăit astfel este o garanție a succesului creștin. Nu că ar promite o viață fără probleme, dar asigură o viață capabilă să facă față la orice, pentru că profită din plin de prezența și de promisiunile lui Dumnezeu.

i. Iar succesul creștin nu se măsoară după aceleași standarde ca și succesul lumii. Chiar dacă lumea ne socotește ca pe niște oi pentru măcelărie, noi suntem de fapt mai mult decât biruitori prin Cel care ne-a iubit (Romani 8:36-37).

e. Căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine oriunde ai merge: Ultima încurajare, repetată din Iosua 1:5, ne amintește că succesul lui Iosua nu a depins doar de capacitatea sa de a respecta Cuvântul lui Dumnezeu. A depins și mai mult de prezența lui Dumnezeu cu el.

C. Pregătirile pentru trecerea Iordanului.

1. (10-11) Porunca către ofițeri.

Atunci Iosua a poruncit ofițerilor poporului, zicând: „Treceți prin tabără și porunciți poporului, zicând: „Pregătiți-vă provizii, căci în trei zile veți trece Iordanul acesta, ca să intrați în stăpânirea țării pe care v-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul vostru.””

a. Căci în trei zile: Așteptarea lui Dumnezeu este adesea partea cea mai dificilă pentru noi, dar zilele de așteptare sunt întotdeauna zile de pregătire în lucrarea lui Dumnezeu. Nu există timp pierdut cu Dumnezeu.

2. (12-15) Amintește-le triburilor răsăritene.

Iosua le-a vorbit rubeniților, gadiților și jumătății tribului lui Manase, zicând: „Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-a poruncit Moise, robul Domnului, zicând: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă dă odihnă și vă dă țara aceasta’. Soțiile voastre, copiii voștri și vitele voastre să rămână în țara pe care v-a dat-o Moise de partea aceasta a Iordanului. Dar voi să treceți înaintea fraților voștri înarmați, toți vitejii voștri, și să-i ajutați, până când Domnul va da odihnă fraților voștri, cum v-a dat vouă, și până când și ei vor lua în stăpânire țara pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru. Atunci să vă întoarceți în țara pe care o aveți în stăpânire și să vă bucurați de ea, pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, de această parte a Iordanului, spre răsăritul soarelui.”

a. Și Iosua le-a vorbit rubeniților, gadiților și jumătății tribului lui Manase: Aceste triburi care hotărâseră să se stabilească pe partea de est a râului Iordan (pământ pe care Israel îl cucerise deja) promiseseră să treacă și să ajute restul națiunii să cucerească pământul de pe partea de vest a râului Iordan (Numeri 32:16-32).

b. Dar voi să treceți înaintea fraților voștri înarmați, toți vitejii voștri, și să-i ajutați: Același principiu operează și în Trupul lui Hristos. Când un membru are o nevoie, aceasta este nevoia comună a trupului (1 Corinteni 12:25-26). Niciodată nu ar trebui să refuzăm să ajutăm un frate aflat în nevoie pentru că propria noastră stare este rezolvată.

3. (16-18) Triburile răsăritene își promit loialitatea față de Iosua.

Atunci i-au răspuns lui Iosua, zicând: „Tot ce ne vei porunci vom face, și oriunde ne vei trimite, vom merge. Așa cum am ascultat de Moise în toate lucrurile, tot așa te vom asculta și pe tine. Numai Domnul Dumnezeul vostru să fie cu voi, așa cum a fost cu Moise. Oricine se va răzvrăti împotriva poruncii tale și nu va ține seama de cuvintele tale, în tot ceea ce-i vei porunci, va fi pedepsit cu moartea. Numai să fii tare și cu curaj.”

a. Tot ce ne vei porunci vom face și oriunde ne vei trimite vom merge: Aici îl vedem pe Israel în acel tip de unitate ca națiune care era esențială pentru a împlini chemarea și promisiunea lui Dumnezeu pentru ei. Ei au învins tentația de a vedea triburile răsăritene ca fiind separate de restul lui Israel.

b. Așa cum l-am ascultat pe Moise în toate lucrurile, așa vă vom asculta și noi pe voi: Disponibilitatea poporului de a-l primi pe Iosua ca lider al lor, înlocuindu-l pe Moise, a fost o confirmare a cuvintelor adresate de Domnul lui Iosua anterior în acest capitol.

c. Numai să fii tare și cu curaj: Reprezentanții din semințiile lui Ruben, Gad și Manase îi spun lui Iosua același lucru pe care l-a auzit de la Domnul în Iosua 1:6. Aceasta trebuie să fi fost o confirmare a cuvântului lui Dumnezeu către Iosua atunci când ei l-au spus. Lui Dumnezeu îi place să ne confirme cuvântul Său.

.