Timp de citire: 4 minute
Săptămâna trecută, Guvernul Indiei a publicat cifrele privind inflația pentru luna august, despre care am vorbit în raportul nostru de după săptămână. Anterior, am făcut și o defalcare a Inflației și a importanței acesteia. Pentru a ne continua obiectivul de a simplifica cât mai mult posibil piețele financiare și ecosistemul, ne-am gândit să abordăm un subiect despre care nu se vorbește atât de des, mai ales pentru că este înțeles greșit ca fiind complicat. Pentru ceea ce merită, nu este! Haideți să încercăm să înțelegem relația dintre inflație și ratele dobânzilor și de ce ar trebui să vă intereseze chimia lor (sau lipsa ei).
Înainte de a ajunge la relația dintre aceste 2 variabile macro importante, haideți să înțelegem pe scurt inflația…
Inflația – O scurtă trecere în revistă
Inflația, după cum probabil știți deja, este rata cu care prețurile cresc pe o anumită perioadă de timp. Următoarea întrebare firească este însă: prețurile la ce? Prețul la care se face referire aici este prețul mediu al aproape tuturor bunurilor și serviciilor de consum. Printre acestea se numără alimentele și băuturile, îmbrăcămintea și încălțămintea, combustibilul și lumina, etc. Așadar, guvernul compară cât a costat un coș cu toate aceste bunuri și servicii în urmă cu ceva timp față de astăzi pentru a calcula rata inflației din perioada respectivă. Astfel, o rată anuală a inflației de 5% sugerează că, dacă un coș de bunuri de consum a costat ₹100 cu un an în urmă, atunci astăzi același coș va costa ₹105. De asemenea, creșterea prețurilor este un semn că cererea de bunuri și servicii depășește oferta de bunuri și servicii – ceea ce înseamnă, de asemenea, că prea mulți bani urmăresc un număr mai mic de bunuri… iar acest lucru determină o creștere a prețurilor. Astfel, deoarece cererea este mai mare decât oferta, vânzătorii sunt stimulați să practice prețuri mai mari, ceea ce determină o creștere a ratelor inflației.
Ok, deci acesta a fost un scurt rezumat despre inflație. Acum haideți să eliminăm o concepție greșită… inflația nu este întotdeauna un lucru rău. De fapt, o cantitate nominală de inflație (de aproximativ 3-5%) pentru o economie în creștere este un semn sănătos. Aceasta semnifică faptul că consumatorii sunt dispuși să cheltuiască bani pe bunuri și servicii mai degrabă decât să economisească. Iar cheltuielile sunt importante pentru creșterea economică. Cu toate acestea, o inflație prea mare poate fi, de asemenea, foarte fatală pentru economie. Pentru că, într-un mediu cu inflație ridicată, valoarea banilor – măsurată prin numărul de bunuri și servicii care pot fi cumpărate – se reduce. Pentru a înțelege acest lucru, să luăm un exemplu. Să presupunem că un singur pachet de chipsuri costă ₹10 ₹10 și, prin urmare, dacă aveți la dumneavoastră o bancnotă de ₹20 ₹20, puteți cumpăra 2 pachete de chipsuri. Să presupunem că rata inflației în acel an este de 100% (adică prețurile se dublează în 1 an). Acest lucru ar însemna că, peste 1 an, 1 pachet de chipsuri va costa ₹20. Așadar, în acel an, veți putea cumpăra doar 1 pachet de chipsuri (cu ₹20, în loc de 2 pachete, așa cum ați putut cumpăra în anul precedent). Prin urmare, inflația reduce numărul de bunuri și servicii pe care le puteți achiziționa în timp, iar nivelurile foarte ridicate ale inflației pot fi extrem de fatale pentru economie.
Inflația și ratele dobânzilor – Chimia (sau nu)
Aceasta ne duce la principalul nostru punct de discuție. Vedeți, până acum știm că inflația este importantă, dar numai în cantitatea potrivită. Și este treaba băncii centrale să țină sub control inflația. Cum își propune să facă acest lucru? Dacă nu ați ghicit deja – ratele dobânzilor! Printre altele, unul dintre principalele instrumente pe care băncile centrale le folosesc pentru a ține sub control nivelul prețurilor (și, prin urmare, inflația) este reprezentat de ratele dobânzilor. Guvernul stabilește ratele dobânzii de referință în funcție de modul în care se comportă inflația în economie… Să înțelegem cum.
Recesiunile se caracterizează în primul rând prin scăderea veniturilor, deci prin scăderea cheltuielilor și a investițiilor, ceea ce duce în cele din urmă la scăderea creșterii PIB-ului. Din această cauză, scade și inflația – deoarece cererea este slabă. Într-o astfel de situație, este de datoria băncii centrale să intervină pentru a readuce economia pe drumul cel bun. Acesta este momentul în care RBI ar decide să reducă ratele dobânzilor. Să analizăm modul în care se comportă 2 seturi de persoane atunci când ratele dobânzilor sunt reduse – persoane fizice, ca dumneavoastră și ca mine, și întreprinderi. Ei bine, pentru persoanele ca dumneavoastră și ca mine, atunci când ratele dobânzilor sunt reduse, este mai puțin probabil să economisim. Acest lucru se datorează faptului că băncile ne vor plăti o dobândă mai mică pentru economiile noastre decât o făceau anterior. Așadar, vom prefera să cheltuim acei bani în loc să economisim. În plus, întreprinderile vor fi stimulate să împrumute bani (deoarece ratele dobânzilor au scăzut) și, la rândul lor, să îi investească în afacerile lor. Prin urmare, atunci când ratele dobânzilor sunt reduse, cheltuielile și investițiile cresc, ceea ce înseamnă că și cererea de bunuri și servicii crește, ceea ce face ca inflația să urce la niveluri dezirabile.
Acum, să spunem că RBI crește ratele dobânzilor. În calitate de persoane fizice, am prefera să economisim bani (deoarece randamentele ar fi mai mari), iar întreprinderile ar prefera să nu împrumute bani, deoarece costul împrumuturilor a crescut. Acest lucru ar crea o situație în care cheltuielile, investițiile și, prin urmare, cererea, toate scad. Acest lucru ar duce la scăderea ratelor inflației.
În câteva cuvinte…
În consecință, inflația și ratele dobânzilor sunt teoretic invers legate – adică merg în direcții opuse. Atunci când o economie se află în recesiune, băncile centrale din întreaga lume reduc ratele dobânzilor pentru a stimula cheltuielile și investițiile, ceea ce, în cele din urmă, face ca inflația să crească, iar acest lucru ajută economia să revină pe drumul cel bun. Pe de altă parte, atunci când inflația este foarte mare și economia se supraîncălzește, băncile centrale cresc ratele dobânzilor pentru a descuraja cheltuielile și investițiile, ceea ce ajută la scăderea inflației – la rândul său, răcind o economie altfel supraîncălzită.
*****
Subscrieți-vă la analiza noastră săptămânală de piață
3,00,000+ investitori citesc buletinul nostru informativ săptămânal pentru informații aprofundate despre investiții, cele mai recente actualizări ale pieței și știri financiare.