În contrast cu infecțiile virale acute, infecțiile persistente durează perioade lungi de timp și apar atunci când infecția primară nu este eliminată de răspunsul imunitar adaptativ. Virusul varicelo-zosterian, virusul rujeolei, HIV-1 și citomegalovirusul uman sunt exemple de virusuri care provoacă infecții persistente tipice. O infecție cronică este un tip de infecție persistentă care este în cele din urmă eliminată, în timp ce infecțiile latente sau lente durează toată viața gazdei.
Nu există un singur mecanism responsabil pentru stabilirea unei infecții persistente; o caracteristică cheie este reducerea apărării gazdei și capacitatea virusului de a distruge celulele. Multe arenavirusuri, cum ar fi virusul coriomeningitei limfocitice, nu ucid celulele și vor provoca o infecție persistentă dacă gazda nu poate elimina virusul. În unele infecții virale persistente există cicluri alternative de producție de virioni și de quiescență. Un exemplu este virusul Epstein-Barr, agentul mononucleozei infecțioase. După episodul inițial de febră, dureri de gât și inflamație a glandelor limfatice, virusul stabilește o infecție latentă în care genomul viral persistă în celulele sistemului imunitar. Periodic, infecția se reactivează și se elimină virioni infecțioși în absența simptomelor clinice. Aceste reactivări duc la transmiterea infecției la noi gazde.
Infecția cu virusul diareei virale bovine este un alt exemplu al modului în care persistența este reglată de interacțiunea dintre răspunsul imunitar al gazdei și uciderea celulelor virale. Acest virus stabilește o infecție persistentă pe toată durata vieții la majoritatea bovinelor din lume. Animalele infectate nu produc anticorpi antivirali sau celule T detectabile. Virusul este transmis de la mamă la făt la începutul gestației. Infecția nu stimulează producția de interferon (IFN) și, prin urmare, sistemul imunitar adaptativ nu este activat. Deoarece infecția nu ucide celulele, rezultă o infecție persistentă.
Multe infecții persistă deoarece replicarea virală interferează cu funcția limfocitelor T citotoxice (CTL), celule imunitare care sunt extrem de importante pentru eliminarea infecțiilor virale. Celulele infectate sunt recunoscute atunci când CTL-urile detectează antigene virale pe suprafața celulară. Acest proces de recunoaștere necesită prezentarea peptidelor virale de către proteinele complexului major de histocompatibilitate (MHC) clasa I. Multe proteine virale interferează cu diferite etape ale căii MHC clasa I, inclusiv sinteza, procesarea și traficul proteinei. Chiar și transportul la suprafața celulară a peptidelor virale – produse din proteinele virale de către complexul proteic mare cunoscut sub numele de proteazom – poate fi blocat.
Un exemplu uimitor al unei astfel de modulații imune apare în celulele infectate cu citomegalovirus (CMV). Acest betaherpesvirus cauzează o infecție comună în copilărie, cu puține consecințe la persoanele sănătoase. Infecția nu este niciodată eliminată, iar virusul infectează în mod persistent glandele salivare și mamare și rinichii. Atunci când indivizii cu infecție latentă sunt imunodeprimați de medicamente sau de infecția cu HIV, are loc o replicare virală cu consecințe care pun viața în pericol. CMV persistă în gazdă deoarece genomul viral codifică mai multe proteine care interferează cu prezentarea MHC clasa I a antigenelor virale. O proteină virală blochează translocarea peptidelor în lumenul reticulului endoplasmatic, în timp ce alte două proteine virale determină degradarea proteinelor MHC clasa I înainte ca acestea să ajungă la suprafața celulară.
Există multe alte exemple despre modul în care infecțiile virale modulează răspunsul imunitar, ducând la o infecție persistentă. Nu este surprinzător faptul că multe dintre etapele de procesare sau de reglementare care sunt ținte ale modulației virale nici măcar nu erau cunoscute până când s-a descoperit că erau blocate de infecția virală.
Peterhans, E. (2003). BVDV și imunitatea înnăscută Biologicals, 31 (2), 107-112 DOI: 10.1016/S1045-1056(03)00024-1
Bornkamm, G. (2006). Sărutul infecțios: Newly infected B cells deliver Epstein-Barr virus to epithelial cells Proceedings of the National Academy of Sciences, 103 (19), 7201-7202 DOI: 10.1073/pnas.0602077103
WIERTZ, E. (1996). Produsul genetic US11 al citomegalovirusului uman US11 dislocă lanțurile grele MHC clasa I din reticulul endoplasmatic în citosol Cell, 84 (5), 769-779 DOI: 10.1016/S0092-8674(00)81054-5
.