Nick Zangwill a definit formalismul în artă ca referindu-se la acele proprietăți „care sunt determinate exclusiv de proprietăți senzoriale sau fizice – atâta timp cât proprietățile fizice în cauză nu sunt relații cu alte lucruri și alte momente”. Filosoful și arhitectul Branko Mitrovic a definit formalismul în artă și arhitectură ca fiind „doctrina care afirmă că calitățile estetice ale operelor de artă vizuală derivă din proprietățile vizuale și spațiale.”
Conform observației că operele de artă pot conține în general proprietăți formale și proprietăți nonformale, filosoful Nick Zangwill a delimitat trei tipuri de formalism așa cum sunt ele întâlnite la începutul secolului XXI. În primul rând, Zangwill identifică formaliștii extremiști care cred „că toate operele de artă sunt opere pur formale – unde o operă este pur formală dacă toate proprietățile sale estetice sunt proprietăți estetice formale”, apoi îi definește pe gânditorii anti-formaliști ca fiind cei care „cred că nicio operă de artă nu are proprietăți estetice formale”. Al treilea tip pe care Zangwill îl identifică ca reprezentând tranziția filosofiei esteticii în secolul XXI este cel al formalismului moderat, în care principalii săi exponenți apără principiul „că toate proprietățile estetice ale operelor de artă dintr-o clasă selectă sunt formale și, în al doilea rând, că, deși multe opere de artă din afara acestei clase au proprietăți estetice nonformale, multe dintre aceste opere au, de asemenea, proprietăți estetice formale importante care nu trebuie ignorate.”
Filosoful Michalle Gal a oferit o versiune moderată a formalismului, intitulată „formalism profund”, care este un formalism simbolic bazat pe estetismul filosofic. Opera de artă este definită de ea ca formă profundă: „o formă impregnată de un conținut care nu poate fi extras din ea. Conținutul artistic, din moment ce nu are nicio existență sau sens în afara formei, nu poate fi de fapt referit, decât în mod speculativ. Conținutul sigilează forma într-un simbol opac, nereflectiv, productiv”. Aici ea introduce un concept larg de simbol, un simbol opac-productiv: un simbol care nu este transparent pentru referenți și semnificații preconcepute sau predeterminate, ci mai degrabă produce altele noi.
.