Ratele sinuciderii
La fiecare șaptesprezece minute, cineva din Statele Unite moare prin sinucidere.
Suicidul ocupă locul trei în topul cauzelor de deces pentru americanii cu vârsta sub 21 de ani și locul doi în cazul studenților.
În 1995, mai mulți tineri au murit din cauza sinuciderii decât din cauza SIDA, cancerului, accidentului vascular cerebral, pneumoniei, gripei, malformațiilor congenitale și bolilor de inimă la un loc.
Suicidul a fost, conform Organizației Mondiale a Sănătății, responsabil pentru aproape 2% din decesele din întreaga lume în 1998, ceea ce îl plasează înaintea războiului și mult înaintea omuciderii.
Statistici privind depresia
Între 20% – 30% dintre adolescenți raportează simptome de depresie. În timp ce depresia era considerată cândva o afecțiune a „adulților”, vârsta medie de debut este astăzi de 15 ani.
Peste 9% dintre elevii de liceu au încercat să se sinucidă în ultimul an.
Diagnosticarea și tratamentul timpuriu al tulburărilor de sănătate mintală cresc probabilitatea ca adolescentul să poată duce o viață de adult productivă.
Cele mai multe tulburări prevalente la adolescenți sunt tratabile. Dar furnizarea tratamentului nu este nicidecum asigurată.
Școlile sunt de facto sistemul de furnizare a serviciilor de sănătate mintală pentru copii și adolescenți. Dar nivelul serviciilor disponibile este slab și variază foarte mult. Din 2.000 de școli intervievate în cadrul unui studiu intitulat „Tratarea și prevenirea tulburărilor de sănătate mintală a adolescenților, ceea ce știm și ceea ce nu știm”, publicat în 2005, puțin mai mult de jumătate aveau acces cu normă întreagă la un profesionist în domeniul sănătății mintale.
Medicii de îngrijire primară – care pot servi drept poartă de acces la tratamentul specializat – sunt adesea insuficient pregătiți pentru a identifica și diagnostica problemele de sănătate mintală. Mulți medici și-au exprimat o încredere scăzută în abilitățile lor de a detecta tulburările mentale în rândul adolescenților pe care îi îngrijesc.
Terminologia sănătății mentale: Cuvintele contează
„Atunci când un grup de persoane stigmatizate, cum ar fi cele cu boli mintale, se luptă pentru o mai mare înțelegere și acceptare, este deosebit de importantă atenția acordată limbajului folosit pentru a vorbi și a scrie despre ele.”
Regula generală este de a folosi un limbaj centrat pe persoană. Conceptul de bază din spatele limbajului „person-first” este că starea de sănătate mintală (sau condiția fizică sau de altă natură) este doar un aspect al persoanei, nu caracteristica definitorie.
Limbajul preferat în loc de
|
Este o persoană care primește ajutor/tratament pentru probleme de sănătate mintală sau de consum de substanțe sau pentru o dizabilitate psihiatrică |
Este un pacient |
|
Este o persoană cu dizabilități |
Este o persoană cu dizabilități/handicapată |
| Este un copil fără dizabilități |
Este normală |
|
Are un diagnostic de tulburare bipolară Trăiește cu tulburare bipolară |
Este (a) bipolar |
| Are o problemă de sănătate mintală sau provocare
Este o persoană cu experiență trăită a unei afecțiuni de sănătate mintală |
Este bolnav mintal/perturbat emoțional/psiho/insanatos/lunatic |
|
Este bolnav mintal |
|
|
Este bolnav de creier cerebral |
A suferit leziuni cerebrale |
| Apare simptome de psihoză/aude voci |
Este psihotic |
|
Apare simptome de psihoză/aude voci |
Este psihotică |
|
Apare o deficiență intelectuală dizabilitate |
Este retardat mintal |
| Autism |
Este autist |
|
Beneficiază de servicii de sănătate mintală |
Sănătate mintală pacient/caz de sănătate mintală |
|
A încercat să se sinucidă |
Sinucidere nereușită |
|
Un elev care primește servicii de educație specială |
Elev de educație specială |
|
Persoană cu tulburări legate de consumul de substanțe |
Adictul, abuzator, drogat |
| Experimentează sau este tratată pentru o boală mintală sau are un diagnostic sau un istoric de boală mintală |
Suferă de o boală mintală sau este victima unei boli mintale |