Ce este un faliment bancar?
Un faliment bancar are loc atunci când mai mulți clienți își retrag toți banii simultan din conturile de depozit la o instituție bancarăCariere în domeniul bancar (Sell-Side) Băncile, cunoscute și sub numele de Dealeri sau, în mod colectiv, Sell-Side, oferă o gamă largă de roluri, cum ar fi banca de investiții, cercetarea de capitaluri proprii, vânzări & tranzacționare de teama că instituția este sau ar putea deveni insolvabilă. Situația are loc în sistemele bancare cu rezerve fracționare în care băncile păstrează doar o mică parte din activele lorActivele financiareActivele financiareActivele financiare se referă la activele care provin din acorduri contractuale privind fluxurile de numerar viitoare sau din deținerea de instrumente de capitaluri proprii ale unei alte entități. O cheie ca numerarul. Pe măsură ce mai mulți clienți își retrag banii, există o probabilitate de neîndeplinire a obligațiilor de plată, iar acest lucru va declanșa mai multe retrageri până în punctul în care banca rămâne fără numerar. O fugă necontrolată a băncilor poate duce la faliment, iar atunci când sunt implicate mai multe bănci, se creează o panică la nivelul întregii industrii care poate duce la o recesiune economică.
O fugă a băncilor are loc mai degrabă din cauza panicii clienților decât din cauza insolvenței reale a băncii. O fugă a băncilor care emană din teama publicului și care împinge o bancă spre un faliment real este un exemplu de profeție care se autoîmplinește. Pe măsură ce tot mai mulți oameni își retrag banii, riscul de faliment crește, iar acest lucru declanșează și mai multe retrageri. Banca poate limita numărul de retrageri per client sau poate suspenda toate retragerile ca o modalitate de a face față panicii. De asemenea, banca poate obține mai mult numerar de la alte bănci sau de la banca centrală pentru a-și mări numerarul pe care îl are la îndemână.
Primele fugi bancare
Creșterile bursiere din Statele Unite din 1929 au făcut ca publicul să fie sensibil la zvonurile despre o criză financiară iminentă. A avut loc o scădere a investițiilor și a cheltuielilor de consum, ceea ce a dus la creșterea șomajului și la o scădere a producției industriale. Un val de panică bancară a înrăutățit situația, deponenții îngrijorați grăbindu-se să își retragă depozitele bancare. Retragerile simultane au forțat băncile să lichideze creditele și să își vândă activele pentru a face față retragerilor.
Prima panică bancară a început în Nashville, Tennesse, în 1930, iar acest lucru a declanșat un val de alergări bancare în sud-estul țării, clienții grăbindu-se să își retragă depozitele. Băncile dețin doar o fracțiune din totalul depozitelor lor, restul depozitelor fiind împrumutate altor clienți. Din cauza lipsei de numerar, băncile au fost nevoite să lichideze credite și să vândă active la prețuri foarte mici pentru a suplini retragerile în masă. În 1931 și 1932, au urmat alte retrageri ale băncilor. Furturile bancare au fost cele mai frecvente în statele ale căror legi obligau băncile să administreze o singură sucursală, ceea ce a crescut riscul de faliment.
Cea mai mare victimă a crizei bancare a fost Bank of the United States în decembrie 1930. Un client a intrat în sucursala din New York a băncii și a cerut să își vândă acțiunileStockCe este o acțiune? O persoană care deține acțiuni la o companie se numește acționar și este eligibilă pentru a revendica o parte din activele și câștigurile reziduale ale companiei (în cazul în care compania este dizolvată). Termenii „stoc”, „acțiuni” și „capitaluri proprii” sunt utilizați în mod interschimbabil. în bancă. Cu toate acestea, banca l-a sfătuit să nu vândă acțiunile, deoarece acestea reprezentau o investiție bună. Clientul a părăsit banca și a început să răspândească zvonuri conform cărora banca ar fi refuzat să-i vândă acțiunile și că se confruntă cu insolvența. În decurs de câteva ore, clienții băncii s-au aliniat în fața băncii și au făcut retrageri în valoare totală de 2 milioane de dolari în numerar.
Recuperarea de pe urma falimentelor bancare
După ce a preluat funcția de al 32-lea președinte al Statelor Unite în 1933, Franklin D. Roosevelt a declarat o sărbătoare națională a băncilor. Sărbătoarea a permis inspecția federală a tuturor băncilor pentru a determina dacă acestea erau suficient de solvabile pentru a-și continua operațiunile. De asemenea, președintele a cerut Congresului SUA să elaboreze o nouă legislație bancară pentru a ajuta instituțiile financiare aflate în dificultate.
În 1933, președintele Roosevelt a ținut discursuri care au fost difuzate la radio, asigurându-i pe cetățenii americani că guvernul nu ar dori să vadă alte incidente de falimente bancare. El a asigurat publicul că băncile își vor proteja depozitele odată ce își vor relua activitatea și că este mai sigur să ții banii în bancă decât să-i ții sub saltea. Acțiunile și cuvintele lui Roosevelt au marcat începutul unui proces de restaurare în care cetățenii vor avea din nou încredere în bănci.
Legea bancară din 1933 a dus la formarea Corporației Federale de Asigurare a Depozitelor (FDIC). Legea a conferit organismului autoritatea de a supraveghea, reglementa și oferi asigurare a depozitelor băncilor comerciale. Organismul era, de asemenea, responsabil de promovarea unor practici bancare sănătoase în rândul băncilor și de menținerea încrederii publicului în sistemul financiar. Pentru a evita declanșarea unui bank run, FDIC efectuează operațiuni de preluare în secret, iar băncile închise se redeschid în următoarea zi lucrătoare sub noul proprietar.
Măsuri de atenuare a unui bank run
În situația în care o instituție bancară se confruntă cu amenințarea insolvabilității din cauza unui bank run, aceasta poate utiliza următoarele tehnici de atenuare a acestuia:
Încetinirea acestuia
O bancă poate încetini un bank run prin încetinirea artificială a procesului. În timpul recesiunii din Statele Unite, băncile care se temeau de un bank run își puneau angajații și rudele acestora să facă o coadă lungă în fața casieriilor și să facă depozite sau retrageri mici și lente. Acest lucru ar ajuta banca să câștige timp înainte de ora de închidere. Cu toate acestea, este posibil ca această tehnică să nu funcționeze în actuala eră tehnologică a serviciilor bancare prin internet. Soluția ideală ar fi ca autoritățile să închidă banca pentru o anumită perioadă pentru a împiedica clienții să își retragă toți banii.
Împrumută bani
Când rezervele de numerar ale băncii nu pot face față numărului de retrageri de numerar, banca poate împrumuta bani de la alte bănci sau de la banca centrală. Dacă poate fi împrumutată o sumă uriașă de bani, acest lucru poate împiedica banca să intre în faliment. Banca centrală, în calitate de creditor de ultimă instanță, are responsabilitatea de a împrumuta bani băncilor aflate în dificultate pentru a preveni falimentul acestora. De asemenea, livrările proeminente de numerar către bancă pot convinge clienții că nu este nevoie să facă retrageri rapide.
Asigurarea depozitelor
Asigurarea depozitelor clienților oferă o garanție participanților că, în cazul în care banca dă faliment, își vor primi banii înapoi. Asigurarea depozitelor a început în Statele Unite după Marea Depresiune, când a fost înființată Corporația Federală de Asigurare a Depozitelor (FDIC)Corporația Federală de Asigurare a Depozitelor (FDIC)Corporația Federală de Asigurare a Depozitelor (FDIC)Corporația Federală de Asigurare a Depozitelor (FDIC) este o instituție guvernamentală care oferă asigurare a depozitelor împotriva falimentului bancar. Organismul a fost creat a fost creat. Organismul a restabilit încrederea publicului în sistemul bancar și s-a asigurat că clienții își primesc toți banii înapoi atunci când o bancă devine insolvabilă. În cazul în care o bancă se prăbușește, FDIC permite unei bănci cu rezerve mari de capital să achiziționeze banca vulnerabilă, împreună cu clienții săi. Clienții își pot accesa apoi depozitele în noua bancă. În cele mai grave cazuri, FDIC poate scoate la licitație activele băncii prăbușite pentru a rambursa deponenților.
Depozite la termen
O bancă își poate încuraja clienții să facă depozite la termen și să câștige un procent de dobândă pentru acești bani. Clienții își pot retrage banii doar după încheierea unei perioade convenite și nu la cerere. Dacă depozitele la termen formează un procent mare din pasivele unei bănci, banca poate supraviețui unei crize bancare chiar dacă clienții retrag alte depozite. Depozitele la termen sunt, de obicei, investite în alte afaceri profitabile care aduc băncii o anumită dobândă.
Învățați mai multe:
Mulțumim că ați citit ghidul CFI despre cursele bancare. Pentru a afla mai multe despre industria bancară, CFI oferă următoarele resurse:
- Ce fac bancherii de investiții?Ce fac bancherii de investiții?Ce fac bancherii de investiții?Ce fac bancherii de investiții? Bancherii de investiții pot lucra 100 de ore pe săptămână efectuând cercetări, modelare financiară & construirea de prezentări. Deși prezintă unele dintre cele mai râvnite și mai valoroase poziții din punct de vedere financiar din industria bancară, banca de investiții este, de asemenea, una dintre cele mai provocatoare și mai dificile căi de carieră, Guide to IB
- Federal ReserveFederal Reserve (The Fed)Federal Reserve este banca centrală a Statelor Unite și este autoritatea financiară din spatele celei mai mari economii de piață liberă din lume.
- Bank of EnglandBank of EnglandBanca Angliei (BoE) este banca centrală a Marii Britanii și un model pe care sunt construite majoritatea băncilor centrale din întreaga lume. Din
- Risc sistemicRisc sistemicRisc sistemicRisc sistemic poate fi definit ca fiind riscul asociat cu prăbușirea sau eșecul unei companii, al unei industrii, al unei instituții financiare sau al unei întregi economii. Este riscul unui eșec major al unui sistem financiar, prin care se produce o criză atunci când furnizorii de capital își pierd încrederea în utilizatorii de capital
.