Mikulski, D-Md, la pupitru, însoțită de colegii democrați din Senat, vorbește în timpul unei conferințe de presă la Capitol Hill, în Washington, miercuri, 10 septembrie 2014, pentru a discuta despre Legea privind corectitudinea salarizării (Paycheck Fairness Act). (AP Photo/Cliff Owen)
La începutul acestui semestru, am vorbit unui grup de 70 de studente de licență de la Harvard, unde îmi petrec semestrul. Am întrebat acest grup de studente universitare dacă ele cred că vor fi plătite cu 78 de cenți la dolar în comparație cu bărbații doar pentru că sunt femei. Majoritatea femeilor au ridicat mâna.
Pentru a fi fost admise la Harvard, aceste tinere se distinseseră printre cei mai inteligenți, mai talentați și mai dedicați dintre colegii lor de liceu. În această primăvară, Harvard a admis doar 2.037 din cei peste 39.041 de studenți care au depus cereri pentru a face parte din promoția 2020 – adică 5,2%.
Noiunea populară din afara Cambridge-ului este că studenții de la Harvard, inclusiv tinerele cu care m-am întâlnit, au dat lovitura atunci când vine vorba de oportunitățile de după facultate. Și multe uși li se vor deschide în viitor, care nu vor fi deschise pentru candidații la un loc de muncă mai puțin pedigriți sau cu mai puține acreditări.
Și totuși, dintr-un motiv oarecare, aceste tinere femei erau sigure că le așteaptă un viitor de discriminare bazată pe gen în câmpul muncii. Că, pur și simplu pentru că sunt femei, vor plăti o taxă de 22% cu fiecare salariu, datorită unei societăți nedrepte care favorizează bărbații.
Din păcate, Casa Albă și multe grupuri de femei continuă să perpetueze această idee.
Site-ul web al Casei Albe privind egalitatea de remunerare raportează: „În medie, femeile care lucrează cu normă întreagă câștigă doar 78 de cenți pentru fiecare dolar câștigat de un bărbat”. Asociația Americană a Femeilor Universitare a publicat un raport în această primăvară și a întrebat: „Știați că, în 2014, femeile care lucrau cu normă întreagă în Statele Unite erau plătite, de obicei, doar 79% din ceea ce erau plătiți bărbații, o diferență de 21%?”. Iar site-ul Organizației Naționale pentru Femei afirmă: „Pentru lucrătorii cu normă întreagă, pe tot parcursul anului, femeile sunt plătite în medie doar 77 la sută din ceea ce sunt plătiți bărbații… Femeile încă nu primesc un salariu egal pentru o muncă egală, cu atât mai puțin un salariu egal pentru o muncă de valoare egală.”
Astăzi, 12 aprilie, a fost considerată Ziua Egalității Salariale, sau ziua care marchează în mod simbolic cât de mult mai mult se presupune că trebuie să muncească femeile pentru a ajunge din urmă ceea ce au câștigat bărbații în anul precedent. Cu ocazia Zilei egalității salariale, Casa Albă a anunțat că va desemna un nou monument național pentru egalitatea femeilor și a evidențiat eforturile depuse de administrația președintelui Barack Obama în numele abordării diferenței de remunerare egală.
Nu este de mirare că femeile din facultăți cred în acest mit al diferenței salariale de 78 de cenți.
Dar Casa Albă și alții care promovează mitul manipulează statisticile într-un mod care să le convingă pe femei că sunt victimele unei discriminări sistematice a societății și, prin urmare, că ar trebui să beneficieze de o acțiune guvernamentală suplimentară.
Utilizarea statisticii conform căreia femeile câștigă 78 de cenți la un dolar ca dovadă a unei discriminări galopante a fost dezmințită în repetate rânduri. Această statistică nu ia în considerare o mulțime de alegeri pe care femeile și bărbații le fac – educația, anii de experiență și orele lucrate – care influențează câștigurile. Dacă vrem să avem o discuție fructuoasă despre o diferență salarială între femei și bărbați, ar trebui să o avem după ce comparația este ajustată în funcție de acești factori. Într-un articol din 2013 din Slate, Hanna Rosin, autoarea cărții The End of Men (Sfârșitul bărbaților), de exemplu, scria:
Statisticile oficiale ale Biroului Departamentului Muncii arată că câștigul median al femeilor care lucrează cu normă întreagă reprezintă 77% din câștigul median al bărbaților care lucrează cu normă întreagă. Dar acest lucru este foarte diferit de „77 de cenți pe dolar pentru a face aceeași muncă ca și bărbații”. Aceasta din urmă dă impresia că un bărbat și o femeie care stau unul lângă altul și fac aceeași muncă pentru același număr de ore primesc salarii diferite. Nu este deloc așa. „Full time” înseamnă oficial 35 de ore, dar bărbații lucrează mai multe ore decât femeile. Aceasta este prima problemă: am putea compara bărbații care lucrează 40 de ore cu femeile care lucrează 35.
Grupurile de femei și politicienii, inclusiv fostul secretar de stat Hillary Clinton, continuă să le spună femeilor că câștigă cu aproape un sfert mai puțin decât bărbații și folosesc această statistică pentru a cere o legislație care să promulge o intervenție guvernamentală suplimentară în relațiile dintre angajator și angajat, cum ar fi Paycheck Fairness Act.
În acest ciclu electoral, femeile tinere i-au surprins pe mulți, în special pe Clinton, depășind narațiunile feministe tradiționale. Tinerele din New Hampshire, de exemplu, au respins afirmația fostului secretar de stat Madeleine Albright potrivit căreia tinerele femei au datoria de a vota pentru Clinton. Albright a mers atât de departe încât a spus: „Și țineți minte că există un loc special în iad pentru femeile care nu se ajută între ele”. Senatorul Bernie Sanders a câștigat 82% dintre femeile sub 30 de ani în New Hampshire.
Femeile universitare care contestă deja povestea lui Clinton, conform căreia ar trebui să o voteze pentru că este femeie, ar trebui, de asemenea, să pună sub semnul întrebării utilizarea de către aceasta a afirmației dezmințite privind diferența de remunerare între femei și bărbați.