Examinarea fizică
O examinare fizică amănunțită dezvăluie multe despre sănătatea și condiția fizică generală a pacientului. Medicul va dori să știe când a fost observată pentru prima dată curbura, evoluția trecută și alte simptome conexe pe care le experimentează pacientul. Examinarea oferă o bază de referință de la care medicul poate măsura progresul pacientului în timpul tratamentului. Examenul fizic poate include:
1. Palparea determină anomaliile coloanei vertebrale prin pipăit.
2. Amplitudinea de mișcare măsoară gradul în care un pacient poate efectua mișcări de flexie, extensie, flexie laterală și rotație vertebrală. Se notează, de asemenea, asimetria.
Evaluare neurologică
O evaluare neurologică include o evaluare a următoarelor simptome: durere, amorțeală, parestezii (de exemplu, furnicături), senzația și funcția motorie a extremităților, spasm muscular, slăbiciune și modificări ale intestinului/ vezicii urinare.
Radiografie (raze X)
Pacientul stă în picioare pentru a dezvălui întreaga lungime a coloanei vertebrale atunci când se fac radiografii PA (posterioare/anterioare, sau din spate și din față) și Laterale (laterale). Radiografiile AP cu flexie laterală sunt uneori folosite pentru a evalua flexibilitatea coloanei vertebrale. Un RMN poate fi comandat dacă măduva spinării a fost compromisă (sau suspectată).
În plus, metoda unghiului Cobb poate fi folosită pentru a măsura curba lordotică în grade folosind o radiografie AP standard pe toată lungimea.
Tratament nechirurgical
Măsurile de tratament conservator nechirurgical pot include:
1. Analgezice și medicație antiinflamatoare.
2. Kinetoterapie care să permită pacientului să își dezvolte forța, flexibilitatea și să mărească amplitudinea mișcărilor. Terapeutul poate oferi un program personalizat de exerciții fizice la domiciliu.
3. Pot fi folosite orteze care să controleze progresia curbei la adolescenți.
4. Reducerea greutății corporale la cea ideală.
5. Intervenția chirurgicală poate fi luată în considerare dacă curba lordotică este severă, cu implicare neurologică.
Chirurgia coloanei vertebrale
Intervenția chirurgicală este luată în considerare dacă curba lordotică este severă, când există implicare neurologică sau tratamentul conservator nechirurgical nu a reușit să ofere ameliorare. Un chirurg de coloană vertebrală decide ce procedură chirurgicală și ce abordare (anterioară/posterioară, frontală sau dorsală) este cea mai bună pentru pacient. Deciziile sale se bazează pe istoricul medical al pacientului, pe simptome și pe constatările radiografice. Se utilizează o varietate de opțiuni de tratament chirurgical. Ar trebui să discutați cu chirurgul dumneavoastră de coloană ce este cel mai bine pentru afecțiunea dumneavoastră.
Recuperare
Dacă tratamentul este conservator sau chirurgical, este important să urmați îndeaproape instrucțiunile medicului și/sau ale fizioterapeutului. Discutați orice preocupare cu privire la restricțiile de activitate. Aceștia vor putea sugera alternative sigure. Kinetoterapia poate fi încorporată în planul de tratament pentru a dezvolta forța, flexibilitatea și pentru a crește amplitudinea de mișcare. Terapeutul poate oferi pacientului un program personalizat de exerciții la domiciliu. Dacă pacientul este supus unei intervenții chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale, instrucțiunile scrise și rețetele pentru medicamentele necesare sunt date înainte de externarea din spital. Îngrijirea pacientului continuă în timpul vizitelor de urmărire cu chirurgul său.
Comentariu de Harry N. Herkowitz, MD
Majoritatea problemelor legate de lordoză apar atunci când se pierde curba lordotică normală sau balansul. Acest lucru duce la o postură proastă și la o înclinare înainte. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, apare o anumită pierdere a lordozei. Este important să se mențină exerciții aerobice regulate, împreună cu întărirea abdomenului și flexibilitatea coloanei vertebrale, pentru a păstra o postură bună.
Continue Reading
O privire mai atentă la lordose