Cum ajunge mercurul în pește?

Dragă EarthTalk: Știu că peștii mari conțin mult mercur, dar de unde provine acesta? Și ce facem pentru a preveni această contaminare?
— Alison Bronner, Atlanta, GA

Mercurul din peștele pe care ne place să îl mâncăm este o mare problemă în Statele Unite și din ce în ce mai mult în întreaga lume. Mercurul în sine este un element natural care este prezent în tot mediul înconjurător și în plante și animale. Dar activitatea industrială umană (cum ar fi generarea de energie electrică pe bază de cărbune, topirea și incinerarea deșeurilor) mărește cantitatea de mercur din aer care ajunge în cele din urmă în lacuri, râuri și în ocean, unde este înghițit de pești și alte viețuitoare marine care nu bănuiesc nimic.

După ce acest mercur ajunge în lanțul trofic marin, el se „bioacumulează” în prădătorii mai mari. Acesta este motivul pentru care peștii mai mari sunt, în general, mai riscanți de mâncat decât cei mai mici. Cei dintre noi care mănâncă prea mult pește încărcat cu mercur pot suferi de o serie de afecțiuni de sănătate, inclusiv probleme de reproducere și tulburări ale sistemului nervos. Agenția de Protecție a Mediului din SUA (EPA) raportează că fetușii umani expuși la mercur înainte de naștere „pot prezenta un risc crescut de performanțe slabe la sarcinile neurocomportamentale, cum ar fi cele care măsoară atenția, funcția motorie fină, abilitățile lingvistice, abilitățile vizual-spațiale și memoria verbală”. Până la 10 la sută dintre femeile americane aflate la vârsta fertilă au în sânge suficient mercur pentru a le expune copiii în curs de dezvoltare la un risc crescut de probleme de dezvoltare.

În parteneriat cu Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA, EPA emite periodic determinări în ceea ce privește cantitatea de mercur pe care consumatorii o pot ingera în condiții de siguranță prin consumul de pește. Autoritățile de mediu de stat și tribale și/sau departamentele de sănătate emit recomandări privind consumul de pește pentru corpurile de apă din jurisdicțiile lor respective, pe baza orientărilor federale. EPA consolidează aceste avize locale și regionale pe site-ul său web, unde consumatorii și pescarii îngrijorați pot face clic pe o hartă a statelor pentru a afla ce avize pot fi în vigoare în zona lor.

În ceea ce privește peștii care trebuie evitați, organizația non-profit Environmental Defense Fund (EDF), care administrează site-ul web util Seafood Selector, raportează că persoanele cu preocupări legate de mercur ar trebui să se ferească de tonul roșu, peștele walleye, macrou și marlin. Peștele albastru, rechinul, peștele-spadă, sturionul sălbatic, opaițul și tonul bigeye poartă, de asemenea, o încărcătură de mercur proporțional de mare. La fel de îngrijorătoare, dar într-o măsură ceva mai mică, sunt și peștele portocaliu, bibanul de mare chilian, crabul albastru, lingcod, macrou spaniol, seatrout pătat, wahoo, mreana, snapperul, halibutul, peștele țiglă, peștele de stâncă și peștele zibelină, precum și tonul cu aripioare negre, tonul albacora și tonul cu aripioare galbene.

În afară de ceea ce pot face indivizii pentru a evita mercurul, guvernul SUA și statele au început să lucreze împreună pentru a reduce emisiile de mercur de la centralele electrice. La începutul acestui an, EPA a propus noi „Mercury and Air Toxics Standards” (standarde privind mercurul și substanțele toxice din aer) care reglementează emisiile de mercur de la utilitățile din întreaga țară, cu scopul de a reduce cantitatea de mercur emisă de arderea cărbunelui cu 91% până în 2016. În altă ordine de idei, reprezentanți din 140 de țări au semnat pentru reducerea poluării globale cu mercur în cadrul unei reuniuni din 2009 a Consiliului Director al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, care a avut loc la Nairobi, în Kenya. Prin acest acord, țările semnatare, inclusiv SUA, se angajează să reducă utilizarea și emisiile de mercur. Un tratat obligatoriu din punct de vedere juridic, care să impună cât de mult va trebui fiecare țară să reducă emisiile de mercur, intră în vigoare în 2013.

CONTACT: EPA Mercury and Air Toxics Standards, www.epa.gov/airquality/powerplanttoxics/; EDF Seafood Selector, apps.edf.org/page.cfm?tagID=1521.

EarthTalk® este scris și editat de Roddy Scheer și Doug Moss și este o marcă înregistrată a E – The Environmental Magazine (www.emagazine.com). Trimiteți întrebări la: [email protected]. Abonați-vă:www.emagazine.com/subscribe. Număr de probă gratuit: www.emagazine.com/trial.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.