Fenomenul globalizării a început într-o formă primitivă, atunci când oamenii s-au așezat în diferite zone ale lumii; cu toate acestea, în ultimul timp, a înregistrat un progres destul de constant și rapid și a devenit o dinamică internațională care, datorită progreselor tehnologice, a crescut în viteză și amploare, astfel încât țările de pe toate cele cinci continente au fost afectate și implicate.
Key Takeaways
- Globalizarea este un proces prin care afacerile sau alte organizații creează influență, sau dezvoltă operațiuni în întreaga lume.
- Globalizarea este o combinație între produsul intern brut (PIB), industrializare și indicele de dezvoltare umană (IDH).
- Națiunile dezvoltate beneficiază de pe urma globalizării pe măsură ce întreprinderile concurează la nivel mondial și de pe urma reorganizării producției, a comerțului internațional și a integrării piețelor financiare care rezultă de aici.
- Câțiva economiști susțin că globalizarea ajută la promovarea creșterii economice și la creșterea schimburilor comerciale între națiuni; cu toate acestea, alți experți, precum și publicul larg, consideră, în general, că aspectele negative ale globalizării sunt mai mari decât beneficiile.
- Criticii spun că globalizarea este dăunătoare pentru națiunile mai puțin bogate, pentru companiile mici care nu pot concura cu firmele mai mari și pentru consumatorii care se confruntă cu costuri de producție mai mari și cu riscurile de externalizare a locurilor de muncă.
Ce este globalizarea?
Globalizarea este definită ca un proces care, bazat pe strategii internaționale, are ca scop extinderea operațiunilor de afaceri la nivel mondial și a fost precipitat de facilitarea comunicațiilor globale datorită progreselor tehnologice și evoluțiilor socio-economice, politice și de mediu.
Obiectivul globalizării este de a oferi organizațiilor o poziție competitivă superioară cu costuri de operare mai mici, pentru a obține un număr mai mare de produse, servicii și consumatori. Această abordare a concurenței se obține prin diversificarea resurselor, crearea și dezvoltarea de noi oportunități de investiții prin deschiderea unor piețe suplimentare și accesul la noi materii prime și resurse. Diversificarea resurselor este o strategie de afaceri care sporește varietatea de produse și servicii de afaceri în cadrul diferitelor organizații. Diversificarea consolidează instituțiile prin scăderea factorilor de risc organizațional, prin răspândirea intereselor în diferite domenii, prin valorificarea oportunităților de pe piață și prin achiziția de companii atât pe orizontală, cât și pe verticală.
Națiunile industrializate sau dezvoltate sunt țări specifice cu un nivel ridicat de dezvoltare economică și care îndeplinesc anumite criterii socio-economice bazate pe teoria economică, cum ar fi produsul intern brut (PIB), industrializarea și indicele de dezvoltare umană (IDH), așa cum sunt definite de Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Utilizând aceste definiții, unele țări industrializate sunt Regatul Unit, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Japonia, Luxemburg, Norvegia, Suedia, Elveția și Statele Unite.
Componentele globalizării
Componentele globalizării includ PIB-ul, industrializarea și indicele de dezvoltare umană (HDI). PIB-ul este valoarea de piață a tuturor bunurilor finite și serviciilor produse în interiorul granițelor unei țări într-un an și servește ca măsură a producției economice globale a unei țări. Industrializarea este un proces care, impulsionat de inovația tehnologică, realizează schimbări sociale și dezvoltare economică prin transformarea unei țări într-o națiune industrială modernizată, sau dezvoltată. Indicele de dezvoltare umană cuprinde trei componente: speranța de viață a populației unei țări, cunoștințele și educația măsurate prin gradul de alfabetizare a adulților și venitul.
Măsura în care o organizație este globalizată și diversificată are legătură cu strategiile pe care le folosește pentru a urmări oportunități mai mari de dezvoltare și de investiții.
Impactul economic asupra națiunilor dezvoltate
Globalizarea obligă întreprinderile să se adapteze la diferite strategii bazate pe noi tendințe ideologice care încearcă să echilibreze drepturile și interesele atât ale individului, cât și ale comunității în ansamblu. Această schimbare permite întreprinderilor să concureze la nivel mondial și semnifică, de asemenea, o schimbare dramatică pentru liderii de afaceri, sindicate și management prin acceptarea legitimă a participării lucrătorilor și a guvernului în dezvoltarea și implementarea politicilor și strategiilor companiei. Reducerea riscurilor prin diversificare poate fi realizată prin implicarea companiilor în instituțiile financiare internaționale și prin parteneriate atât cu întreprinderi locale, cât și cu cele multinaționale.
Globalizarea aduce reorganizare la nivel internațional, național și subnațional. În mod specific, ea aduce reorganizarea producției, a comerțului internațional și integrarea piețelor financiare. Aceasta afectează relațiile economice și sociale capitaliste, prin intermediul multilateralismului și al fenomenelor microeconomice, cum ar fi competitivitatea întreprinderilor, la nivel global. Transformarea sistemelor de producție afectează structura de clasă, procesul de muncă, aplicarea tehnologiei, precum și structura și organizarea capitalului. Globalizarea este văzută în prezent ca marginalizând lucrătorii mai puțin educați și slab calificați. Expansiunea afacerilor nu va mai implica în mod automat creșterea numărului de locuri de muncă. În plus, ea poate provoca o remunerare ridicată a capitalului, datorită mobilității sale mai mari în comparație cu forța de muncă.
Fenomenul pare să fie determinat de trei forțe majore: globalizarea tuturor piețelor de produse și financiare, tehnologia și dereglementarea. Globalizarea piețelor de produse și a piețelor financiare se referă la o integrare economică crescută în specializare și economii de scară, ceea ce va duce la un comerț mai mare cu servicii financiare atât prin fluxuri de capital, cât și prin activitatea de intrare transfrontalieră. Factorul tehnologic, în special telecomunicațiile și disponibilitatea informațiilor, a facilitat livrarea la distanță și a oferit noi canale de acces și distribuție, în timp ce a remodelat structurile industriale pentru serviciile financiare, permițând intrarea pe piață a entităților nebancare, cum ar fi telecomunicațiile și utilitățile.
Dezreglementarea se referă la liberalizarea contului de capital și a serviciilor financiare în ceea ce privește produsele, piețele și locațiile geografice. Ea integrează băncile prin oferirea unei game largi de servicii, permite intrarea de noi furnizori și sporește prezența multinațională pe multe piețe și mai multe activități transfrontaliere.
Într-o economie globală, puterea este capacitatea unei companii de a comanda atât active tangibile, cât și intangibile care creează loialitatea clienților, indiferent de locație. Indiferent de mărime sau de locația geografică, o companie poate îndeplini standardele globale și poate accesa rețelele globale, poate prospera și acționa ca un gânditor, producător și comerciant de talie mondială, folosindu-și cele mai mari atuuri: conceptele, competența și conexiunile sale.
Efecte benefice
Cei mai mulți economiști au o perspectivă pozitivă în ceea ce privește efectele nete ale globalizării asupra creșterii economice. Aceste efecte au fost analizate de-a lungul anilor prin mai multe studii care au încercat să măsoare impactul globalizării asupra economiilor diferitelor națiuni folosind variabile precum comerțul, fluxurile de capital și deschiderea acestora, PIB-ul pe cap de locuitor, investițiile străine directe (ISD) și altele. Aceste studii au examinat efectele mai multor componente ale globalizării asupra creșterii economice folosind date transversale în timp privind comerțul, ISD și investițiile de portofoliu. Deși acestea oferă o analiză a componentelor individuale ale globalizării asupra creșterii economice, unele dintre rezultate sunt neconcludente sau chiar contradictorii. Cu toate acestea, în general, concluziile acestor studii par să susțină poziția pozitivă a economiștilor, în locul celei susținute de opinia publică și non-economiști.
Comerțul între națiuni prin utilizarea avantajului comparativ promovează creșterea, ceea ce este atribuit unei corelații puternice între deschiderea fluxurilor comerciale și efectul asupra creșterii economice și performanței economice. În plus, există o relație pozitivă puternică între fluxurile de capital și impactul acestora asupra creșterii economice.
Impactul investițiilor străine directe asupra creșterii economice a avut un efect pozitiv asupra creșterii în țările bogate și o creștere a comerțului și a ISD, ceea ce a dus la rate de creștere mai mari. Cercetările empirice care examinează efectele mai multor componente ale globalizării asupra creșterii, folosind serii de timp și date transversale privind comerțul, ISD și investițiile de portofoliu, au constatat că o țară tinde să aibă un grad mai scăzut de globalizare dacă generează venituri mai mari din taxele comerciale. Alte dovezi indică faptul că există un efect pozitiv asupra creșterii în țările care sunt suficient de bogate, așa cum sunt majoritatea națiunilor dezvoltate.
Banca Mondială raportează că integrarea cu piețele globale de capital poate duce la efecte dezastruoase, în lipsa unor sisteme financiare interne solide.
Unul dintre beneficiile potențiale ale globalizării este acela de a oferi oportunități de reducere a volatilității macroeconomice asupra producției și consumului prin diversificarea riscurilor.
Efecte nocive
Nu economiștii și publicul larg se așteaptă ca costurile asociate cu globalizarea să depășească beneficiile, în special pe termen scurt. Este posibil ca țările mai puțin bogate dintre cele din rândul națiunilor industrializate să nu aibă același efect benefic foarte accentuat al globalizării ca și țările mai bogate, măsurat prin PIB pe cap de locuitor etc. Deși liberul schimb sporește oportunitățile de comerț internațional, acesta crește și riscul de eșec pentru companiile mai mici care nu pot concura la nivel global. În plus, comerțul liber poate duce la creșterea costurilor de producție și a costurilor forței de muncă, inclusiv a salariilor mai mari pentru o forță de muncă mai calificată, ceea ce poate duce din nou la externalizarea locurilor de muncă din țările cu salarii mai mari.
Industriile naționale din unele țări pot fi puse în pericol din cauza avantajului comparativ sau absolut al altor țări în anumite industrii. Un alt pericol posibil, și un efect nociv, este suprautilizarea și abuzul de resurse naturale pentru a satisface noi cerințe mai mari în producția de bunuri.
Cum afectează globalizarea țările dezvoltate
Concluzia
Unul dintre principalele beneficii potențiale ale globalizării este acela de a oferi oportunități de reducere a volatilității macroeconomice asupra producției și consumului prin diversificarea riscurilor. Dovezile generale ale efectului globalizării asupra volatilității macroeconomice a producției indică faptul că, deși efectele directe sunt ambigue în modelele teoretice, integrarea financiară ajută la diversificarea bazei de producție a unei națiuni și conduce la o creștere a specializării producției. Cu toate acestea, specializarea producției, bazată pe conceptul de avantaj comparativ, poate duce, de asemenea, la o volatilitate mai mare în anumite industrii din cadrul unei economii și al societății unei națiuni. Pe măsură ce trece timpul, companiile de succes, indiferent de mărime, vor fi cele care vor face parte din economia globală.