Personajul lui Bram Stoker, Dracula, este un conte transilvănean cu un castel situat deasupra unei văi cocoțate pe o stâncă cu un râu curgător mai jos, în Principatul Transilvaniei.
Acest personaj este adesea confundat cu Vlad Țepeș (Vlad Țepele), cunoscut uneori sub numele de Vlad Dracul, care a fost un prinț valah cu un castel, acum în ruină, situat în Principatul Valahia. Deoarece Castelul Bran este singurul castel din întreaga Transilvanie care se potrivește de fapt descrierii lui Bram Stoker a Castelului lui Dracula, acesta este cunoscut în întreaga lume ca fiind Castelul lui Dracula. Capitolul 2, mai 5 din „Dracula” descrie castelul contelui ca fiind „. . . . chiar pe marginea unei prăpastii teribile . . . . cu ocazional o falie adâncă în care există o prăpastie fire de argint unde râurile șerpuiesc în defileuri adânci prin păduri.”
Bram Stoker nu a vizitat niciodată România. El a descris castelul imaginar al lui Dracula pe baza unei descrieri a Castelului Bran pe care o avea la dispoziție în Marea Britanie de la începutul secolului trecut. Într-adevăr, reprezentarea imaginară a Castelului lui Dracula din gravura din prima ediție a cărții „Dracula” seamănă izbitor de mult cu Castelul Bran și cu niciun altul din toată România. Se presupune pe scară largă că Stoker a folosit ilustrația Castelului Bran din cartea lui Charles Boner, „Transylvania: Its Product and Its People”, (Londra: Longmans, 1865) pentru a descrie Castelul imaginar al lui Dracula.
Dracula – așa cum este perceput astăzi – este un personaj fictiv al cărui nume derivă din apelativul dat lui Vlad Țepeș, conducătorul Valahiei între 1456-1462 și 1476, și care, din motive în mare parte politice, a fost descris de unii istorici din acea vreme ca un despot nemilos și însetat de sânge.
Personajul lui Stoker, Contele Dracula, a apărut pentru prima dată în romanul „Dracula”, publicat în Anglia în 1897, de scriitorul irlandez Bram Stoker. Dar numele „Dracula”, departe de a fi un termen înspăimântător, provine de la Ordinul cruciat al Dragonului, ordin cu care Ordinul atât Vlad Țepeș, cât și tatăl său fuseseră asociați. Restul mitului lui Dracula derivă din legendele și credințele populare în fantome și vampiri răspândite în întreaga Transilvanie.
Contele Dracula al lui Stoker este un vampir, vrăjitor și nobil transilvănean de secole, care pretinde că este un Székely descendent al lui Attila cel Hun. El locuiește într-un castel în descompunere din Munții Carpați. În conversațiile sale cu personajul Jonathan Harker, Dracula se dezvăluie ca fiind intens mândru de cultura sa boierească, cu o nostalgie pentru amintirile din trecutul său. Contele Dracula pare să fi studiat artele negre la Academia de Scholomance din Munții Carpați, în apropiere de orașul Sibiu (pe atunci cunoscut sub numele de Hermannstadt). Deși Stoker și-a numit contele transilvănean „Dracula”, a avut grijă să nu sugereze o legătură reală cu personajul istoric Vlad Țepeș. În timp ce personajul lui Stoker, Van Helsing, se gândește dacă nu cumva contele Dracula ar putea fi voievodul Dracula, în mod evident nu este așa, deoarece contele Dracula din Transilvania nu este în mod evident prințul Vlad Țepeș al Valahiei, iar Stoker nu a fost deloc înclinat să facă din personajul său o persoană reală cu semnificație istorică.
În satele de lângă Bran, există o credință în existența unor spirite rele numite fantome sau „steregoi” (o variantă de „strigoi”). Până acum o jumătate de secol, se credea că existau anumiți oameni vii – „strigoi” – care duceau o viață normală în timpul zilei, dar noaptea, în timpul somnului, sufletele lor le părăseau trupurile și bântuiau satul chinuindu-i pe oameni în somn. Aceste spirite rele își bântuiau prada de la miezul nopții până la prima cântare a cocoșului, când puterea lor de a face rău oamenilor dispărea. „Morții vii suferă de blestemul nemuririi”, scrie Stoker, „ei trec de la o perioadă la alta, înmulțindu-și victimele, sporind răul din lume…” Personajul Dracula derivă din aceste mituri locale.
În ceea ce-l privește pe Vlad Țepeș, conducătorul Valahiei, acesta are, într-adevăr, o asociere cu Castelul Bran. Vlad a fost implicat în mai multe campanii de pedepsire a negustorilor germani din Brașov care nu respectau poruncile sale în ceea ce privește comerțul lor în piețele sale valahe. Trecerea spre Valahia se făcea prin Bran, cel mai apropiat defileu de Brașov, care face legătura cu Târgoviște, capitala lui Vlad Țepeș. Vămile originale la care se percepeau taxele de la negustorii care intrau în Transilvania se află încă la baza Castelului Bran. Relațiile cu domnii de la Bran nu au fost foarte cordiale, deoarece aceștia erau reprezentanți ai Cetății Brașovului, care erau ostili lui Vlad Țepeș. Nu se știe dacă Vlad Țepeș a capturat Castelul Bran. Documentele scrise nu îl descriu. Documentele care există în arhive cu privire la Castelul Bran, sunt în principal administrative și se referă la veniturile și cheltuielile domeniului Cetății Bran, cu puține mențiuni despre evenimente politice și militare.
Cu toate acestea, în toamna anului 1462, după ce armata regelui maghiar, Matei Corvin, l-a capturat pe Vlad Țepeș în apropiere de cetatea Podul Dâmboviței, lângă Rucăr, se pare că Vlad a fost dus la Castelul Bran și închis acolo timp de două luni. Acest lucru este afirmat în recentul volum Vlad Țepeș – Dracula, apărut la Tipografia Mirador, Arad, 2002, al cărui autor este Gheorghe Lazea Postelnicu. De aici, Vlad a fost luat și întemnițat în Cetatea Vișegrad.
Vizitatorii Castelului Bran trebuie să facă distincția între realitatea istorică a Branului și personajul contelui din romanul lui Bram Stoker. Dracula există în imaginație.
.