O conexiune la Internet prin satelit este un aranjament în care datele în amonte (de ieșire) și în aval (de intrare) sunt trimise de la un calculator și ajung la acesta prin satelit. Hardware-ul fiecărui abonat include o antenă parabolică și un transceiver (emițător/receptor) care funcționează în porțiunea de microunde a spectrului radio.
Într-o conexiune bidirecțională la internet prin satelit, datele din amonte sunt de obicei trimise cu o viteză mai mică decât sosesc datele din aval. Astfel, conexiunea este asimetrică. O antenă parabolică, care măsoară aproximativ un metru înălțime, un metru lățime și un metru adâncime, transmite și primește semnale. Vitezele de legătură ascendentă sunt în mod nominal de 50 până la 150 Kbps pentru un abonat care utilizează un singur calculator. Legătura descendentă are loc la viteze cuprinse între aproximativ 150 Kbps și peste 1200 Kbps, în funcție de factori cum ar fi traficul de internet, capacitatea serverului și dimensiunile fișierelor descărcate.
Sistemele de internet prin satelit sunt o opțiune excelentă, deși destul de scumpă, pentru persoanele din zonele rurale unde nu sunt disponibile conexiuni DSL (Digital Subscriber Line) și modem prin cablu. O instalație prin satelit poate fi utilizată chiar și acolo unde lipsesc cele mai elementare utilități, dacă există un generator sau o sursă de alimentare cu baterii care poate produce suficientă energie electrică pentru a face să funcționeze un sistem de calculator de birou. Opțiunea de internet prin satelit bidirecțional oferă o conexiune permanentă care ocolește procesul de dial-up. Din acest punct de vedere, sistemul prin satelit se aseamănă cu o conexiune la internet prin cablu modem. Dar acest atu poate fi și un pasiv, dacă nu se folosește un firewall pentru a proteja calculatorul împotriva tentativelor de hacking.
Natura conexiunii prin satelit este bună pentru navigarea pe Web și pentru descărcarea de fișiere. Din cauza latenței mari în comparație cu sistemele pur terestre, aplicațiile interactive, cum ar fi jocurile online, nu sunt compatibile cu rețelele prin satelit. Într-o conexiune bidirecțională la internet prin satelit geostaționar, o tranzacție necesită două călătorii dus-întors între suprafața Pământului și transponderele care orbitează la 22.300 de mile deasupra ecuatorului. Acest lucru are loc în plus față de transferul de date pe uscat între hub-ul sistemului de satelit terestru și site-urile de internet accesate. Viteza unei astfel de conexiuni este, teoretic, de cel puțin 0,48 secunde (timpul necesar unui semnal electromagnetic pentru a face două călătorii dus-întors la 186.000 mile pe secundă către și de la un satelit geostaționar), iar în practică este ceva mai mare. Sistemele de sateliți sunt, de asemenea, predispuse la rain fade (degradare în timpul precipitațiilor abundente) și la scurte perioade ocazionale de interferență solară la mijlocul lunii martie și la sfârșitul lunii septembrie, când soarele se aliniază cu satelitul timp de câteva minute în fiecare zi. Rain fade și interferențele solare afectează din când în când toate legăturile prin satelit, nu doar sistemele de internet.
Acest autor a avut recent StarBand, un serviciu de internet prin satelit bidirecțional, instalat la biroul său de acasă din mediul rural. S-au efectuat teste de lățime de bandă cu noul sistem în comparație cu un modem telefonic convențional. Conexiunea telefonică a oferit o lățime de bandă reală cuprinsă între 10 și 15 Kbps. StarBand a funcționat între 200 și 1350 Kbps; debitul a părut să depindă în principal de dimensiunea fișierului descărcat. Cele mai mari viteze au fost obținute cu fișiere de 50 KB (kilobiți) sau mai puțin, tipice pentru imaginile și textele conținute în site-urile web. În mod surprinzător, descărcările rapide au fost obținute chiar și în perioadele de trafic maxim pe Internet.
Comparați conexiunea la Internet prin satelit-retur.
.