Vineri, 1 mai 2015
Pentru unele persoane cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD), simptomele merg dincolo de flashback-uri, coșmaruri, insomnii și sentimente de tensiune care îi tulbură pe mulți. Până la 30 la sută dintre persoanele cu PTSD suferă, de asemenea, de simptome cunoscute sub numele de depersonalizare și de de-realizare – adică experimentează episoade de „ieșire din corp” sau au senzația că lumea nu este reală. Aceste perturbări ale conștiinței și ale conștiinței sunt cunoscute sub numele de disociere.
Noile cercetări dezvăluie acum că circuitele cerebrale implicate în procesarea fricii sunt conectate diferit la aceste persoane decât la alte persoane diagnosticate cu PTSD. Descoperirile, raportate în Neuropsychopharmacology, sugerează că acești pacienți au nevoie de opțiuni de tratament diferite.
PTSD cu disociere este recunoscut ca un subtip distinct al tulburării. Acesta este cel mai frecvent în rândul persoanelor a căror TSPT s-a dezvoltat după traume repetate sau adversități din copilărie. Factorii genetici pot crește, de asemenea, riscul de a dezvolta PTSD cu disociere.
Studiile au descoperit că amintirile evenimentelor traumatice declanșează modele diferite de activitate neuronală la pacienții cu PTSD disociativ decât la persoanele care au PTSD fără disociere. În ambele grupuri, se crede că circuitele cerebrale de reglare a emoțiilor sunt perturbate. Răspunsurile emoționale sunt submodulate (subreglate sau controlate) de către creier la majoritatea persoanelor cu PTSD, ceea ce le determină să retrăiască evenimentele traumatice și să experimenteze simptome de hiperexcitație, cum ar fi faptul că se sperie ușor. În schimb, la persoanele cu subtipul disociativ al PTSD, răspunsurile emoționale sunt supramodulate (suprareglate) de către creier, ceea ce duce la detașare emoțională și la sentimentele caracteristice subtipului de depersonalizare și derealizare.
Autorul principal Ruth Lanius, M.D., Ph.D., de la Universitatea Western Ontario, a condus o echipă de cercetători care a inclus-o pe Margaret McKinnon, Ph.D., de la Universitatea McMaster din Ontario, care a beneficiat de două ori (2007 și 2009) de o bursă NARSAD Young Investigator. Oamenii de știință au folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională pentru a compara activitatea din creierul a 49 de persoane cu PTSD, dintre care 13 fuseseră diagnosticate cu subtipul disociativ al acestei tulburări. Studiul lor a inclus, de asemenea, 40 de persoane fără PTSD.
Cercetătorii și-au concentrat analiza asupra unor părți ale creierului care se conectează la amigdala, o mică structură adâncă în creier care este implicată în procesarea emoțiilor și a fricii. Ei au examinat conexiunile la două părți ale amigdalei: amigdala bazolaterală, care evaluează informațiile senzoriale și ajută la integrarea emoțiilor, și amigdala centromedială, care ajută la executarea răspunsurilor de frică.
Ei au descoperit că în creierele pacienților cu subtipul disociativ al PTSD, amigdala era mai puternic conectată la regiunile cerebrale implicate în conștiință, conștientizare, reglare emoțională și propriocepție (simțul poziției corpului) decât era la pacienții cu PTSD fără subtipul disociativ. Cercetătorii spun că simptomele disociative ale pacienților pot fi direct legate de aceste modificări ale circuitelor funcționale ale creierului.
Citește rezumatul.
.