Selectați nivelul textului:
Care biom, sau comunitate de plante și animale într-un anumit climat, are forme de viață caracteristice acelui loc. De exemplu, plantele și animalele care locuiesc în pădurea tropicală amazoniană sunt complet diferite de cele din tundra arctică. Cu toate acestea, nu toată lumea este de acord asupra a ceea ce constituie exact un biom, iar definirea acestora reprezintă o provocare.
Definirea biomurilor
Biomurile sunt uneori confundate cu concepte ecologice similare, cum ar fi habitatele și ecosistemele. Ecosistemele reprezintă interacțiunile dintre biota, cum ar fi plantele și animalele, în cadrul mediului, iar mai multe ecosisteme pot constitui un singur biom. Fluxul de nutrienți și de energie joacă, de asemenea, un rol esențial în ecosisteme. Un habitat, pe de altă parte, este specific unei populații sau specii; este zona în care trăiește acel grup. Între timp, biomii descriu viața la o scară mult mai mare decât habitatele sau ecosistemele.
Termenul „biom” a fost folosit pentru prima dată în 1916 de Frederic E. Clements, un ecologist american, pentru a descrie plantele și animalele dintr-un anumit habitat. În 1939, a fost definit în continuare de Clements și de colegul său ecologist Victor Shelford. De-a lungul timpului, oamenii de știință au continuat să extindă și să rafineze definiția biomului și a conceptelor conexe în domeniul în plină expansiune al ecologiei, iar în 1963, Shelford a caracterizat următoarele biome: tundra, pădurea de conifere, pădurea de foioase, pajiștile și deșertul. Mai târziu, ecologistul Arthur Tansley a creat o definiție separată pentru ecosisteme, care includea mai mult procesele biologice decât definiția unui biom.
Ceea ce unește toate definițiile biomului este faptul că biomurile pot fi diferențiate prin organismele care locuiesc acolo și prin climă, precum și prin faptul că organismele dintr-un biom împărtășesc adaptări pentru acel mediu particular. Clima este un factor major în determinarea tipurilor de viață care rezidă într-un anumit biom și există mai mulți factori care influențează clima, cum ar fi latitudinea, caracteristicile geografice și procesele atmosferice care diseminează căldura și umiditatea.
Tipurile de biom
Numărul de biomi care există este dezbătut de oamenii de știință. În timp ce unele aspecte ale definiției fac obiectul unui consens larg (climatul și viața rezidentă), unele definiții se extind pentru a include factori precum biodiversitatea și activitatea umană. Deși este posibil ca definițiile să nu fie consecvente, mai multe tipuri de biomi se desprind de obicei din definiții: tundră, deșerturi, pajiști, păduri de foioase, păduri de conifere, păduri tropicale și acvatice.
Biomurile de tundră
Tundra sunt situate în cele mai nordice părți ale globului și sunt definite de ierni lungi și reci și veri răcoroase. Animalele și plantele care locuiesc aici au dezvoltat adaptări care le permit să supraviețuiască în acest mediu friguros, cum ar fi blana groasă și capacitatea de a hiberna.
Biomul deșerturilor
Localizate atât în climatele reci, cât și în cele calde de pe glob, deșerturile se definesc prin uscăciunea lor, iar viețuitoarele din aceste zone sunt adaptate la lipsa apei și a nutrienților.
Biomul pajiștilor
Biomul pajiștilor, care se găsește pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, se caracterizează prin faptul că este plat și ierbos, cu o acoperire slabă de copaci. Mamiferele mari care pasc, cum ar fi elefanții sau bizonii, locuiesc în aceste zone, alături de mamifere mici, păsări și prădători.
Biomul pădurilor conifere
Aceste zone – cunoscute sub numele de taigale sau păduri boreale – cunosc ierni lungi și reci, veri scurte și precipitații abundente. În cadrul acestui biom, principalele tipuri de vegetație sunt coniferele și arborii veșnic verzi. Uneori, această categorie este împărțită într-o altă categorie, cunoscută sub numele de pădure temperată, care nu se confruntă cu temperaturi atât de scăzute. Un exemplu al acestei păduri mai calde ar fi coasta de vest a Americii de Nord, un sistem forestier umed care găzduiește sequoia și cedrii.
Biomul pădurilor de foioase
Localizat în estul Americii de Nord, în Europa de Vest și în nord-estul Asiei, acest biom este marcat de arbori cu frunze largi, cum ar fi arțarul și stejarul, care își pierd frunzele în mod sezonier atunci când temperaturile încep să scadă. În general, aceste regiuni sunt temperate, dar au totuși un anotimp de iarnă distinct.
Biomul pădurilor tropicale umede
Aceste regiuni ecuatoriale sunt calde și umede, cu o vegetație diversă care formează un baldachin. Frunzele de frunze de pe sol și condițiile umede creează un strat de nutrienți deasupra solului de calitate scăzută, ceea ce permite creșterea unei mari varietăți de vegetație. De fapt, pădurile tropicale sunt renumite pentru faptul că găzduiesc cantități uriașe de biodiversitate.
Bioame acvatice
Există numeroase modalități de clasificare a biomurilor acvatice și, adesea, biomurile de apă dulce și de apă sărată sunt definite separat; factorii utilizați pentru clasificare includ adâncimea apei, temperatura și salinitatea. Biomurile terestre sunt clasificate de obicei în funcție de tipurile de vegetație, dar această metodă poate fi dificil de aplicat la mediile acvatice, care nu au atât de multă viață vegetală vizibilă.
Limitări ale definirii biomurilor
Deși biomii sunt adesea considerați ca fiind regiuni definite distinct, în realitate, ei nu sunt clar delimitați. Biomii nu au, de obicei, granițe precise; în schimb, există frecvent zone de tranziție între biomi. Aceste zone sunt denumite ecotone și pot fi naturale sau create de oameni.
În plus, multe definiții ale biomului exclud oamenii. Cu toate acestea, unii oameni de știință consideră că prezența umană este o parte integrantă în definirea biomurilor și susțin că majoritatea biomurilor sunt de fapt influențate în primul rând de oameni. În mod similar, oamenii de știință încep să recunoască modul în care rezultatele activităților umane, cum ar fi distrugerea habitatelor și schimbările climatice, vor schimba modul în care sunt definiți biomii în viitor.