De când medicii au început să solicite în mod regulat scanări CT (tomografie computerizată) în urmă cu patru decenii, cercetătorii s-au îngrijorat de faptul că procedura de imagistică medicală ar putea crește riscul unui pacient de a dezvolta cancer. Scanerele CT bombardează corpul uman cu fascicule de raze X, care pot deteriora ADN-ul și pot crea mutații care stimulează celulele să se transforme în tumori.
Medicii au presupus întotdeauna, totuși, că beneficiile depășesc riscurile. Razele X, care se rotesc în jurul capului, pieptului sau al altei părți a corpului, ajută la crearea unei imagini tridimensionale care este mult mai detaliată decât imaginile de la un aparat cu raze X standard. Dar o singură scanare CT supune corpul uman la radiații de 150 până la 1.100 de ori mai mari decât o radiografie convențională, sau la aproximativ un an de expunere la radiații provenite din surse naturale și artificiale din mediul înconjurător.
O mână de studii publicate în ultimul deceniu au reaprins îngrijorările. Cercetătorii de la Institutul Național de Cancer estimează că 29.000 de cazuri viitoare de cancer ar putea fi atribuite celor 72 de milioane de scanări CT efectuate în țară în 2007. Această creștere este echivalentă cu aproximativ 2 la sută din totalul de 1,7 milioane de cancere diagnosticate la nivel național în fiecare an. Un studiu din 2009 al centrelor medicale din San Francisco Bay Area a calculat, de asemenea, un risc ridicat: un caz suplimentar de cancer la fiecare 400 până la 2.000 de examinări de rutină prin CT toracice.
Fiabilitatea unor astfel de previziuni depinde, desigur, de modul în care oamenii de știință măsoară legătura de bază dintre radiații și cancer în primul rând. De fapt, majoritatea estimărilor privind riscul excesiv de cancer cauzat de scanările CT din ultimele decenii se bazează în mare parte pe un set de date potențial înșelător: ratele de cancer în rândul supraviețuitorilor pe termen lung ai exploziilor bombei atomice din cel de-al Doilea Război Mondial.
„Există preocupări majore atunci când se iau datele supraviețuitorilor bombei atomice și se încearcă să se înțeleagă care ar putea fi riscul pentru persoanele expuse la scanările CT”, spune David Richardson, profesor asociat de epidemiologie la Școala de Sănătate Publică Globală Gillings a Universității din Carolina de Nord, care a făcut cercetări asupra supraviețuitorilor bombei atomice.
Aproximativ 25.000 de supraviețuitori ai bombei atomice au fost expuși la doze relativ mici de radiații comparabile cu una până la trei scanări CT. Cu toate acestea, numărul de cazuri de cancer care s-au dezvoltat de-a lungul restului vieții lor nu este suficient de mare pentru a oferi puterea statistică necesară pentru a prezice în mod fiabil riscul de cancer asociat cu scanările CT în populația generală de astăzi. Având în vedere aceste dificultăți, precum și preocupările reînnoite cu privire la nivelurile de radiații și lipsa unor standarde obligatorii pentru o expunere sigură la CT (spre deosebire de proceduri precum mamografia), o duzină de grupuri de cercetători din întreaga lume au decis să reevalueze riscul de radiații CT pe baza unor dovezi mai complete.
Un număr din ce în ce mai mare de clinicieni și asociații medicale nu așteaptă rezultate definitive cu privire la riscurile pentru sănătate și au început deja să se gândească cum să reducă nivelurile de radiații. Doi radiologi de la Spitalul General din Massachusetts, de exemplu, cred că pot scădea doza de raze X a cel puțin unui tip comun de scanare CT cu 75 la sută fără a reduce semnificativ calitatea imaginii. De asemenea, câteva asociații medicale încearcă să limiteze imagistica superfluă și să împiedice medicii să folosească prea multe radiații atunci când este necesară scanarea CT.
Date neactualizate
Din motive etice evidente, cercetătorii nu pot iradia oameni doar pentru a estima riscul de cancer al CT. Așa că oamenii de știință au apelat la date despre supraviețuitorii bombelor atomice lansate asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki în august 1945. Între 150.000 și 200.000 de persoane au murit în timpul detonărilor și în lunile care au urmat. Majoritatea indivizilor aflați pe o rază de un kilometru de la bombardamente au pierit din cauza otrăvirii acute cu radiații, a căderilor de moloz sau a incendiilor care au izbucnit imediat după atac. Unele persoane aflate pe o rază de 2,5 kilometri de la punctul zero au trăit ani de zile după ce au fost expuse la diferite niveluri de raze gamma, de la o valoare maximă de peste trei sieverți (Sv) – care poate arde pielea și poate provoca căderea părului – până la o valoare minimă de cinci milisieverți (mSv), care se situează la mijlocul intervalului tipic pentru tomografii computerizate din prezent (între 2 și 10 mSv). Un sievert este o unitate internațională pentru măsurarea efectelor diferitelor tipuri de radiații asupra țesuturilor vii: 1 Sv de raze gamma provoacă aceeași cantitate de leziuni tisulare ca 1 Sv de raze X.
La câțiva ani după explozii, cercetătorii au început să urmărească ratele de îmbolnăvire și deces în rândul a peste 120.000 de supraviețuitori. Rezultatele au demonstrat, pentru prima dată, că riscul de cancer cauzat de radiații depinde de doză și că până și dozele foarte mici pot crește șansele. Pe baza acestor date, un raport din 2006 al Consiliului Național de Cercetare a estimat că expunerea la 10 mSv – doza aproximativă de la o tomografie computerizată a abdomenului – crește riscul de a dezvolta orice tip de cancer pe parcursul vieții cu 0,1 la sută. Utilizând aceleași informații de bază, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA a concluzionat că 10 mSv crește riscul de apariție a unui cancer mortal cu 0,05 la sută. Deoarece aceste riscuri sunt infime în comparație cu incidența naturală a cancerului în populația generală, ele nu par alarmante. Orice persoană din SUA are o șansă de 20 la sută de a muri de cancer. Prin urmare, o singură scanare CT crește riscul unui pacient mediu de a dezvolta o tumoare fatală de la 20 la 20,05 la sută.
Toate aceste estimări au în comun un defect grav. În rândul supraviețuitorilor expuși la 100 mSv de radiații sau mai puțin – inclusiv la dozele tipice pentru scanările CT – numărul cazurilor de cancer și al deceselor este atât de mic încât devine practic imposibil să fii sigur că este semnificativ mai mare decât rata cancerului în populația generală. Pentru a compensa, Consiliul Național de Cercetare și alții și-au bazat estimările în principal pe date de la supraviețuitori care au fost expuși la niveluri de radiații cuprinse între 100 mSv și 2 Sv. Ipoteza fundamentală este că riscul de cancer și doza de radiații au o relație similară în intervale înalte și joase – dar acest lucru nu este neapărat adevărat.
Un alt factor care complică situația este faptul că bombele atomice au expus întregul corp al oamenilor la o singură explozie mare de raze gamma, în timp ce mulți pacienți primesc mai multe tomografii computerizate care concentrează mai multe raze X într-o singură regiune a corpului lor, ceea ce face ca comparațiile precise să fie înșelătoare. La această problemă se adaugă faptul că supraviețuitorii bombelor atomice aveau, de obicei, o nutriție mult mai slabă și un acces mai redus la asistență medicală în comparație cu populația generală din SUA de astăzi. Astfel, același nivel de radiații ar putea corespunde unei îmbolnăviri mai mari la un supraviețuitor al bombei atomice decât la o persoană altfel sănătoasă din ziua de azi.
Reducerea dozei
Pentru a determina în mod concludent riscul dozelor mici de radiații și pentru a stabili noi standarde de siguranță pentru radiațiile CT, cercetătorii încep să renunțe la datele privind supraviețuitorii bombei atomice și să investigheze direct numărul de cancere în rândul persoanelor care au primit scanări CT. Aproximativ o duzină de astfel de studii din diferite țări care examinează ratele diferitelor tipuri de cancer în urma scanărilor CT vor fi publicate în următorii câțiva ani.
Între timp, unii cercetători au început să testeze dacă pot fi produse imagini bune cu doze de radiații mai mici decât cele generate de scanările CT tipice. Sarabjeet Singh, radiolog la Mass General, și colegul său radiolog Mannudeep Kalra au un mod neobișnuit de a efectua astfel de investigații. În loc să recruteze voluntari umani vii, care respiră, pentru studiile lor, ei lucrează cu cadavre. În acest fel, ei pot scana corpurile de mai multe ori fără să se îngrijoreze că vor îmbolnăvi oamenii și pot efectua o autopsie pentru a verifica dacă scanarea a identificat corect o problemă medicală.
Până în prezent, cercetătorii au descoperit că pot diagnostica anumite creșteri anormale la nivelul plămânilor și pot efectua examinări toracice de rutină cu aproximativ 75% mai puține radiații decât de obicei – o strategie pe care Mass General a adoptat-o de atunci. Singh și Kalra împărtășesc acum metodele lor cu radiologi și tehnologi din spitale și centre de scanare din SUA și din întreaga lume.
Asociațiile medicale intervin și ele pentru a ajuta. Deoarece FDA nu reglementează modul în care sunt folosite scanerele CT și nici nu stabilește limite de doză, diferite centre ajung să folosească o serie de doze de radiații – dintre care unele par inutil de mari. În ultimul an, Asociația Americană a Fizicienilor în Medicină (American Association of Physicists in Medicine) a elaborat proceduri standardizate pentru examinările CT pentru adulți care ar trebui să țină în frâu unele dintre aceste centre aberante, spune Singh. În plus, un număr tot mai mare de centre de CT din SUA primesc acreditare din partea Colegiului American de Radiologie, care stabilește limite pentru dozele de radiații și evaluează calitatea imaginii. În 2012, acreditarea a devenit obligatorie pentru clinicile ambulatorii care acceptă Medicare Part B, dacă unitățile doresc să fie rambursate pentru scanări.
Nu contează cât de mult reduc clinicienii nivelurile de radiații folosite în examinările CT individuale, totuși, rămâne o problemă. Mulți oameni continuă să primească scanări CT inutile și, odată cu ele, doze de radiații inutile. Bruce Hillman de la Universitatea din Virginia și alți cercetători se tem că medicii de la urgențe, în special, comandă prea multe tomografii computerizate, luând decizii rapide în situații de mare presiune. Într-un sondaj din 2004, 91 la sută dintre medicii de urgență nu credeau că o tomografie computerizată prezintă vreun risc de cancer. Este posibil ca medicii și pacienții lor să înțeleagă în sfârșit mesajul. O analiză din 2012 a datelor Medicare sugerează că creșterea galopantă de până acum a procedurilor CT se stabilizează și, posibil, se diminuează.
„Juriul încă nu a stabilit dacă există un mic risc de cancer”, spune Donald Frush, șeful radiologiei pediatrice de la Centrul Medical al Universității Duke. „Dar cel mai sigur lucru este să presupunem că nicio cantitate de radiații nu este sigură. Și dacă vom afla peste 20 de ani că un pic nu a fost dăunător, atunci ce am pierdut încercând să minimizăm doza?”
.