Provocări și oportunități
Condiția comunităților budiste contemporane și provocările cu care se confruntă diferă radical de la o zonă la alta. Există o serie de țări, de exemplu, în care comunitățile budiste, anterior bine stabilite, au suferit grave eșecuri care le-au redus influența și le-au subminat serios vitalitatea. Această situație prevalează în primul rând în țările care sunt sau au fost conduse de guverne comuniste care au lucrat în mod conștient pentru a submina puterea și influența instituțională budistă. Acest lucru s-a întâmplat în zonele mongole din Asia Centrală, în China continentală și în Tibet, în Coreea de Nord, în Vietnam, în Cambodgia și în Laos. Până la sfârșitul secolului al XX-lea, presiunea asupra comunităților budiste din multe dintre aceste zone s-a atenuat, deși condițiile au variat de la o țară la alta și de la un moment la altul. În Cambodgia, budismul a fost restabilit oficial ca religie de stat.
O situație diferită există în părți ale Asiei unde budismul a rămas principala forță religioasă și a continuat să exercite o influență puternică asupra vieții politice, economice și sociale. Acesta este cazul în Sri Lanka și Myanmar, unde budismul este religia dominantă în rândul majorităților cingaleză și birmană, precum și în Thailanda, unde mai mult de 90% din populație este socotită budistă. Deși sunt majoritari, budiștii se confruntă cu provocări unice în aceste zone. În Sri Lanka, budiștii au fost divizați în ceea ce privește răspunsul adecvat la războiul civil (1983-2009) dintre guvernul cingalez și Tigrii Tamili, un grup paramilitar care urmărea crearea unui stat independent în nordul țării pentru tamilii majoritar hinduși. În Myanmar, budiștii s-au confruntat cu diviziunea politică profundă dintre junta militară, care a guvernat din 1962 până în 2011 și care a încercat să își legitimeze dictatura în termeni tradiționali budiști, și opoziția democratică – condusă de Aung San Suu Kyi, laureată a Premiului Nobel pentru Pace – care și-a bazat rezistența pe o versiune foarte diferită a învățăturii și practicii budiste. În 2007, călugării budiști au fost proeminenți în așa-numita „Revoluție șofran” din Myanmar (numită astfel după veșmintele de culoarea șofranului purtate în mod tradițional de călugării Theravada), o demonstrație de amploare în Yangon pentru reforme democratice care a atras un răspuns dur din partea guvernului. Această acțiune a fost un catalizator care a contribuit la realizarea unor reforme constituționale în 2008 și la o schimbare de guvern în 2011. În calitate de religie de stat a Thailandei, budismul și-a păstrat o poziție fermă în cadrul unei ordini sociale și politice relativ stabile, în ciuda diviziunilor și conflictelor profunde care au apărut între diverse grupuri. Budismul este „moștenirea spirituală” oficial recunoscută a Bhutanului, un regat budist tradițional Vajrayana care și-a încheiat tranziția către un guvern parlamentar în 2008.
O a treia situație apare în societățile în care tradițiile budiste funcționează cu un grad considerabil de libertate și eficacitate, deși rolul budismului este circumscris în diferite grade. Această situație prevalează în mai multe țări de pe coasta Pacificului, inclusiv în Coreea de Sud, Taiwan și Singapore și, într-o măsură mai mică, în țările din Asia de Sud-Est, cum ar fi Malaezia și Indonezia, unde budismul este practicat de un număr semnificativ din marea minoritate chineză. Totuși, exemplul principal este Japonia, unde budismul a continuat să exercite o influență importantă. În societatea extrem de modernizată care s-a dezvoltat în Japonia, multe tradiții budiste adânc înrădăcinate, cum ar fi Shingon, Tendai, Pure Land și Zen, au persistat și au fost adaptate la condițiile în schimbare. În același timp, noi secte budiste, cum ar fi Risshō-Kōsei-kai („Societatea pentru stabilirea corectitudinii și a relațiilor prietenoase”) și Sōka-gakkai („Societatea pentru crearea de valori”) au câștigat milioane de convertiți în Japonia și în întreaga lume. Aceasta din urmă, care este o variantă a budismului Nichiren, și-a sporit profilul internațional de la sfârșitul secolului al XX-lea sub conducerea lui Daiseku Ikeda.
În cele din urmă, noi comunități budiste și-au stabilit rădăcinile în zone în care budismul a dispărut cu multe secole în urmă sau nu a existat deloc înainte de mijlocul secolului al XIX-lea. În India, de exemplu, comunitatea budistă Mahar, înființată de B.R. Ambedkar, și-a dezvoltat propriul stil de învățătură și practică budistă care încorporează și integrează elemente religioase extrase din tradiția Mahar preexistentă.
© Manohar S/Fotolia
În lumea occidentală, în special în Statele Unite și Canada, creșterea noilor comunități budiste – care includ imigranți budiști din diferite părți ale Asiei, copii de imigranți născuți în America de Nord și convertiți indigeni – a fost într-adevăr foarte rapidă. În aceste zone, tradițiile budiste mai vechi s-au amestecat și au interacționat în moduri care au generat schimbări rapide în modul de gândire și în modalitățile de practică. Mulți convertiți indigeni pun un accent mai mare pe practica meditației decât pe viața monahală, iar de la jumătatea secolului al XX-lea un flux constant de cărți și alte mijloace de comunicare au reflectat această tendință. Mulți alți budiști născuți în America de Nord, de origine non-asiatică, au studiat în țări budiste tradiționale, au fost hirotoniți și s-au întors în Statele Unite pentru a conduce și chiar a fonda mănăstiri și centre comunitare budiste. Unii budiști practicanți și cercetători ai budismului sunt de părere că procesul de acomodare și aculturație în Occident, și în special în America de Nord, duce la o „a patra întoarcere a roții Dharmei”, o nouă formă de budism care se va dovedi a fi destul de diferită de formele tradiționale de Theravada, Mahayana și Vajrayana, deși încorporează aspecte ale fiecăreia.
De mai bine de două milenii, budismul a fost o forță religioasă, politică și socială puternică, mai întâi în India, patria sa originală, și apoi în multe alte țări. În prezent, rămâne o forță religioasă, politică și culturală puternică în multe părți ale lumii. Există toate motivele să ne așteptăm ca atracția budismului să continue mult timp în viitor.
.