Baccarat (joc de cărți)

Punto bancoEdit

Majoritatea covârșitoare a jocurilor de baccarat din cazinouri din Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Australia, Suedia, Finlanda și Macao sunt jocuri de baccarat „punto banco” și pot fi etichetate pur și simplu ca „Baccarat”. Aproximativ 91% din veniturile totale ale cazinourilor din Macao în 2014 au provenit din punto banco. În punto banco, cazinoul banca jocul în permanență și se angajează să joace ambele mâini în conformitate cu reguli fixe de tragere, cunoscute sub numele de „tableau” (franceză: „tablă”), spre deosebire de jocurile de baccarat mai istorice, în care fiecare mână este asociată cu un individ care face alegeri de tragere. Jucătorul (punto) și bancherul (banco) sunt pur și simplu denumiri pentru cele două mâini distribuite în fiecare lovitură, două rezultate pe care pariorul le poate susține; mâna jucătorului nu are nicio asociere specială cu jucătorul, nici mâna bancherului cu casa.

Punto banco este distribuit dintr-un pantof care conține 6 sau 8 pachete de cărți amestecate împreună; o carte tăiată este plasată în fața penultimei cărți, iar extragerea cărții tăiate indică ultima lovitură a pantofului. Dealerul arde prima carte cu fața în sus și apoi, în funcție de valoarea numerică a acesteia, așii valorează 1 și cărțile cu fața în sus valorează 10, dealerul arde tot atâtea cărți cu fața în jos. Pentru fiecare lovitură, două cărți sunt împărțite cu fața în sus la fiecare mână, începând de la „jucător” și alternând între mâini. Crupierul poate anunța totalul (de exemplu, „cinci jucător, trei bancher”). Dacă jucătorul, bancherul sau amândoi obțin un total de 8 sau 9 în această etapă, lovitura se încheie și se anunță rezultatul: victorie a jucătorului, victorie a bancherului sau egalitate. Dacă niciuna dintre mâini nu are 8 sau 9, se aplică regulile de extragere pentru a determina dacă jucătorul ar trebui să primească o a treia carte. Apoi, în funcție de valoarea oricărei cărți extrase pentru jucător, se aplică regulile de extragere pentru a determina dacă bancherul ar trebui să primească o a treia carte. Lovitura este apoi încheiată, se anunță rezultatul și se plătesc pariurile câștigătoare.

Tabloul regulilor de tragereEdit

Dacă nici jucătorul, nici bancherul nu primesc un total de 8 sau 9 la primele două cărți (cunoscut sub numele de „natural”), se consultă tabloul, mai întâi pentru regulile jucătorului, apoi pentru cele ale bancherului.

Regula jucătorului Dacă jucătorul are un total inițial de 0-5, acesta trage o a treia carte. Dacă jucătorul are un total inițial de 6 sau 7, acesta stă. Regula bancherului Dacă jucătorul a rămas în picioare (adică are doar două cărți), bancherul își privește doar propria mână și acționează conform aceleiași reguli ca și jucătorul, adică bancherul trage o a treia carte cu mâna 0-5 și rămâne cu 6 sau 7.

Dacă jucătorul a tras o a treia carte, bancherul acționează în conformitate cu următoarele reguli mai complexe:

• Dacă totalul bancherului este 2 sau mai mic, atunci bancherul trage o carte, indiferent care este a treia carte a jucătorului.
• Dacă totalul bancherului este 3, atunci bancherul extrage o a treia carte, cu excepția cazului în care a treia carte a jucătorului a fost un 8.
• Dacă totalul bancherului este 4, atunci bancherul extrage o a treia carte dacă a treia carte a jucătorului a fost 2, 3, 4, 5, 6, 7.
• Dacă totalul bancherului este 5, atunci bancherul extrage o a treia carte dacă a treia carte a jucătorului a fost 4, 5, 6 sau 7.
• Dacă totalul bancherului este 6, atunci bancherul extrage o a treia carte dacă a treia carte a jucătorului a fost un 6 sau un 7.
• Dacă totalul bancherului este 7, atunci bancherul stă.

Crupierul va împărți cărțile conform tabloului și crupierul va anunța mâna câștigătoare, fie a jucătorului, fie a bancherului. Pariurile pierzătoare vor fi colectate, iar cele câștigătoare vor fi plătite conform regulilor casei. De obicei, se va plăti 1 la 1 bani egali la pariurile jucătorului și 19 la 20 la pariurile bancherului (bani egali cu „5% comision pentru casă la câștig”).

În cazul în care atât jucătorul, cât și bancherul au aceeași valoare la finalul împărțirii, crupierul va anunța „égalité – pariurile la egalitate câștigă”. Toate pariurile de egalitate vor fi plătite la o cotă de 8 la 1, iar toate pariurile pe jucător sau bancher rămân în vigoare și active pentru următorul joc (clientul poate sau nu poate retrage aceste pariuri, în funcție de regulile cazinoului).

Dispoziții privind cazinourileEdit

În SUA, versiunea la scară largă a punto banco se joacă de obicei la mese mari în zone delimitate sau în camere private separate de sala principală de joc. Jocul este frecventat de jucători cu rulaje mari, care pot paria zeci sau sute de mii de dolari pe o singură mână. Pariurile minime sunt relativ mari, începând adesea de la 100 de dolari și ajungând până la 500 de dolari. Pariurile maxime afișate sunt adesea aranjate pentru a se potrivi unui jucător. Masa este deservită de un crupier, care conduce jocul, și de doi crupieri care calculează taxele și colectează și plătesc pariurile. Se folosesc șase sau opt pachete de cărți, care în mod normal sunt amestecate doar de către crupier și dealeri. Pantoful este ținut de unul dintre jucători, care împarte cărțile la indicațiile crupierului, în funcție de tablou. În cazul în care un jucător câștigă, pantoful se mută fie la cel mai mare parior câștigător, fie la următoarea persoană în ordinea acelor de ceasornic în jurul mesei, în funcție de convențiile cazinoului. Pantoful poate fi refuzat sau se poate cere crupierului să împartă.

Cote și strategieEdit

Punto banco are atât unele dintre cele mai mici margini ale casei dintre jocurile de masă din cazinouri, cât și unele dintre cele mai mari. Pariul jucătorului are o margine a casei atractiv de mică, de 1,24%, iar pariul bancherului (în ciuda comisionului de 5% pe câștig) este chiar mai mic, de 1,06%. Ambele sunt doar puțin mai bune pentru pariul jucătorului decât șansele la ruleta cu un singur zero și comparabile cu jocul de blackjack fără a folosi o strategie.

În schimb, pariul de egalitate, care plătește 8 la 1, are un avantaj al casei ridicat, de 14,4%. Majoritatea cazinourilor din Marea Britanie plătesc egalitate la 9 la 1, rezultând un avantaj mai indulgent al casei de aproximativ 4,85%.

În timp ce numărarea cărților, așa cum este folosită în jocuri precum blackjack, produce un avantaj relativ mic, asociat cu o tehnică cunoscută sub numele de sortare a avantajelor, jucătorii de baccarat pot obține un avantaj semnificativ față de cazinou. Această tehnică a atras atenția în 2012, când un cazinou din Marea Britanie a refuzat să îi plătească jucătorului profesionist Phil Ivey aproximativ 11 milioane de dolari pe care i-a câștigat, deoarece a folosit edge sorting pentru a obține un avantaj nedrept. Tot în 2012, Ivey și o însoțitoare au câștigat 9,6 milioane de dolari la cazinoul Borgata din Atlantic City folosind edge-sorting și încă 500.000 de dolari jucând craps, folosind câștigurile sale ca miză în joc. Borgata l-a plătit după ce a câștigat, dar apoi l-a dat în judecată în 2014, după ce o înregistrare video de supraveghere a arătat că a manipulat dealerul să rotească anumite cărți din pachet pentru a exploata defectul de pe spatele cărților. Borgata a avut câștig de cauză și a câștigat 10,1 milioane de dolari în instanța civilă, sumă pe care Ivey, până în iulie 2019, a refuzat să o plătească. În februarie 2019, Borgata a obținut aprobarea Tribunalului Districtual al SUA din New Jersey de a merge după bunurile lui Ivey în statul Nevada, deoarece acesta nu avea bunuri în statul New Jersey pe care să le urmărească. În documentele depuse în instanță, Borgata a estimat că Ivey valora mai mult de 100 de milioane de dolari. Ivey face apel în acest caz începând cu iulie 2019.

Detalii despre avantajul casei (8 punți)

VarianteEdit

Mini-baccarat

Versiuni mai mici ale jocului sunt comune în medii mai modeste. În midi punto, masa este deservită doar de un singur crupier și este, în general, mai mică. În mini punto, masa nu este mai mare decât o masă standard de blackjack, iar cărțile sunt împărțite de un crupier direct dintr-un pantof standard. Minimele/maximile mesei sunt mai mici.

Super 6/Punto 2000O variație în care se plătește chiar și bani la pariurile câștigătoare ale bancherului (mai degrabă decât 95%), cu excepția cazului în care bancherul câștigă cu 6, care plătește doar 50% din pariu. Acest joc poartă diverse denumiri, inclusiv Super 6 și Punto 2000. Avantajul casei la un pariu bancher în cadrul Super 6 este de 1,46%, în comparație cu baccarat cu comision normal de 1,058%. Acest lucru este echivalent cu o creștere a comisionului de la 17,45% la 5,87%. Bancherul câștigă cu un 6 de aproximativ 5 ori la fiecare opt pachete de cărți. Pe lângă avantajul crescut al casei, varianta Super 6 este folosită de cazinouri pentru rapiditatea sa, deoarece elimină parțial procesul consumator de timp de calculare și colectare a comisionului pe pariurile câștigătoare ale bancherului, cu excepția câștigului cu 6.

EZ BaccaratO variantă originară din 2004 în care se plătesc bani egali atât pe pariurile câștigătoare ale bancherului, cât și pe cele ale jucătorului, cu excepția cazului în care bancherul câștigă cu un total de 7 după ce a fost extrasă a treia carte, ceea ce duce la un push pe pariurile bancherului. Jocul are două opțiuni suplimentare, Dragon 7, un pariu specific al unui 7 câștigător cu trei cărți câștigătoare pe partea bancherului, care plătește 40 la 1 în loc de push, și Panda 8, un pariu al unui 8 câștigător cu trei cărți câștigătoare pe partea jucătorului, care plătește 25 la 1.

Chemin de ferEdit

Chemin de fer este o variantă care a apărut pentru prima dată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Numele său, care este termenul francez pentru cale ferată, provine de la faptul că versiunea este mai rapidă decât jocul original, calea ferată fiind la acea vreme cel mai rapid mijloc de transport. Este în continuare cea mai populară versiune în Franța.

Se folosesc șase pachete de cărți, amestecate între ele. Jucătorii sunt așezați în ordine aleatorie, de obicei în jurul unei mese ovale; cărțile aruncate merg în centru. Jocul începe în dreapta crupierului și continuă în sens invers acelor de ceasornic.

După ce jocul începe, un jucător este desemnat ca bancher; acest jucător dă și cărțile. Ceilalți jucători sunt „pariorii”. Poziția de bancher trece în sens invers acelor de ceasornic pe parcursul jocului. În fiecare rundă, bancherul pariază suma pe care dorește să o riște. Ceilalți jucători, în ordine, declară apoi dacă vor „merge la bancă”, jucând împotriva întregii bănci curente cu un pariu corespunzător. Doar un singur jucător poate „merge la bancă”. Dacă nimeni nu „merge la bancă”, jucătorii își fac pariurile în ordine. În cazul în care pariurile totale ale jucătorilor sunt mai mici decât banca, spectatorii care observă pot paria și ei până la valoarea băncii. Dacă pariurile totale ale jucătorilor sunt mai mari decât banca, bancherul poate alege să mărească banca pentru a se alinia; dacă nu o face, pariurile în exces sunt eliminate în ordinea inversă a jocului.

Bancherul împarte patru cărți cu fața în jos: două pentru el însuși și două deținute în comun de restul jucătorilor. Jucătorul cu cea mai mare miză individuală (sau primul în ordinea jocului dacă este la egalitate pentru cea mai mare miză) este selectat pentru a reprezenta grupul de jucători care nu sunt bancheri. Bancherul și jucătorul se uită amândoi la cărțile lor; dacă unul dintre ei are un opt sau un nouă, acest lucru este anunțat imediat, iar mâinile sunt întoarse cu fața în sus și comparate. Dacă niciuna dintre mâini nu are un opt sau un nouă, jucătorul are posibilitatea de a accepta sau de a refuza o a treia carte; dacă o acceptă, aceasta este împărțită cu fața în sus. Practica tradițională – bazată pe matematică, asemănătoare cu strategia de bază la blackjack, dar impusă în continuare prin sancțiuni sociale de către ceilalți indivizi ai căror bani sunt în joc – dictează ca o persoană să accepte întotdeauna o carte dacă mâna sa are un total cuprins între 0 și 4, inclusiv, și să refuze întotdeauna o carte dacă mâna sa are un total de 6 sau 7. După ce jucătorul a luat o decizie, bancherul decide, la rândul său, să accepte sau să refuze o altă carte. După ce atât bancherul, cât și jucătorul reprezentativ au luat o decizie, mâinile sunt întoarse cu fața în sus și comparate.

Dacă mâna jucătorului depășește mâna bancherului atunci când acestea sunt comparate, fiecare jucător care pariază primește înapoi pariul și o sumă echivalentă de la bancă, iar poziția de bancher trece la următorul jucător în ordine. Dacă mâna bancherului depășește mâna jucătorului, toate pariurile sunt pierdute și plasate în bancă, iar poziția de bancher nu se schimbă. Dacă există o egalitate, pariurile rămân așa cum sunt pentru mâna următoare.

Dacă bancherul dorește să se retragă, noul bancher este primul jucător în ordine dispus să mizeze o sumă egală cu totalul curent al băncii. Dacă nimeni nu este dispus să mizeze această sumă, noul bancher este, în schimb, următorul jucător în ordine, iar banca se resetează la valoarea pe care acel jucător dorește să o mizeze. Multe jocuri au o bancă minimă stabilită sau o sumă minimă de miză.

Baccarat BanqueEdit

În Baccarat Banque, poziția de bancher este mult mai permanentă în comparație cu Chemin de fer.Pantoful conține trei pachete amestecate între ele. Bancherul, cu excepția cazului în care se retrage fie de bunăvoie, fie din cauza epuizării finanțelor sale, își păstrează funcția până când toate aceste cărți au fost împărțite.

Banca este la început scoasă la licitație, adică este dată jucătorului care se angajează să riște cea mai mare sumă. În unele cercuri, cel care și-a înscris primul numele pe lista de jucători are dreptul de a deține prima bancă, riscând suma pe care o consideră potrivită.

Dreptul de a începe fiind stabilit, bancherul își ocupă locul la jumătatea uneia dintre laturile unei mese ovale, cu crupierul față în față cu el, cu zona de aruncare între ele. De o parte și de alta a bancherului se află pariorii (zece dintre aceștia constituind o masă completă). Orice alte persoane care doresc să participe rămân în picioare și nu pot juca decât în cazul în care suma din bancă nu este acoperită pe moment de jucătorii așezați.

Crupierul, după ce a amestecat cărțile, le înmânează în același scop jucătorilor din dreapta și din stânga sa, bancherul având dreptul de a le amesteca ultimul și de a alege persoana de către care acestea vor fi tăiate. După ce fiecare parior și-a făcut miza, bancherul împarte trei cărți, prima jucătorului din dreapta sa, a doua jucătorului din stânga sa și a treia lui însuși; apoi alte trei în același mod. Cei cinci pariori din dreapta (și eventualii trecători care mizează cu ei) câștigă sau pierd în funcție de cărțile împărțite în acea parte; ceilalți cinci pariori în funcție de cărțile împărțite în partea stângă. Regulile privind întoarcerea cu opt sau nouă, oferirea și acceptarea cărților, și așa mai departe, sunt aceleași ca la Chemin de fer.

Care parior continuă să dețină cărțile pentru partea sa atâta timp cât câștigă sau face egalitate. Dacă pierde, următoarea mână este împărțită jucătorului care îl urmează în rotație.

Care jucător poate „merge la bancă”, prima pretenție de a face acest lucru aparținând pariorului aflat imediat la dreapta bancherului; următoarea, jucătorului din stânga sa, și așa mai departe, alternativ, în ordine regulată. Dacă doi jucători din tabere opuse doresc să „meargă la bancă”, ei merg pe jumătate de cotă.

Un jucător care merge la bancă poate face acest lucru fie pe o singură mână, în mod obișnuit, fie a cheval, adică pe două mâini separat, jumătate din miză fiind jucată pe fiecare mână. Un jucător care merge la bancă și pierde poate merge din nou la bancă și, dacă pierde din nou, poate merge la bancă a treia oară, dar nu mai departe.

Un jucător care se angajează să țină banca trebuie să joace o mână, dar se poate retrage în orice moment după aceea. La retragere, el este obligat să declare suma cu care se retrage. Este apoi deschis oricărui alt jucător (în ordinea rotației) să continue banca, începând cu aceeași sumă și împărțind din restul pachetului, folosit de predecesorul său. Bancherul care se retrage ia locul ocupat anterior de succesorul său.

Ruperea băncii nu îl privează pe bancher de dreptul de a continua, cu condiția să aibă fonduri cu care să o refacă, până la minimul convenit.

În cazul în care mizele pariorilor depășesc suma aflată pentru moment în bancă, bancherul nu este responsabil pentru valoarea acestei depășiri. În cazul în care pierde, crupierul plătește pariorii în ordinea rotației, în măsura în care fondurile din bancă se vor extinde; dincolo de aceasta, ei nu au nicio pretenție. Totuși, în acest caz, bancherul poate, în loc să se rezume la dreptul său, să declare mizele acceptate, punând la dispoziție fondurile necesare pentru a le satisface. În acest caz, banca devine de atunci înainte nelimitată, iar bancherul trebuie să dețină toate mizele (indiferent de sumă) oferite la orice mână ulterioară, sau să renunțe la bancă.

MacaoEdit

David Parlett consideră că Macao este precursorul imediat al baccaratului. Numele și regulile sale sugerează că este posibil să fi fost adus de marinarii care se întorceau din Asia, unde jocuri de cărți similare au fost jucate încă de la începutul secolului al XVII-lea, cum ar fi San zhang, Oicho-Kabu și Gabo japgi. Macao a apărut în Europa la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a fost popular pentru toate clasele. Notorietatea sa l-a determinat pe regele Victor-Amadeus al III-lea să îl interzică în toate regatele sale în 1788. A fost cel mai popular joc la Watier’s, un club exclusivist pentru domni din Londra, unde a dus la ruina lui Beau Brummell. Meciul din nuvela lui Arthur Schnitzler din 1926, Jocuri de noapte (Spiel im Morgengrauen), conține instrucțiuni pentru Macao sub numele de baccarat. Popularitatea sa în Statele Unite a scăzut după începutul secolului al XX-lea. Jocul are încă adepți în Europa continentală, în special în Rusia.

Macao folosește două pachete de cărți amestecate împreună. Pariorii își plasează pariurile (în limitele convenite) împotriva bancherului. Inițial, o carte este distribuită în sensul acelor de ceasornic și cu fața în jos fiecărui jucător de către bancher. Obiectivul pariorilor este de a bate valoarea cărții bancherului sau riscă să își piardă pariul. În caz de egalitate, câștigă cel care are aceeași valoare cu mai puține cărți. Bancherul câștigă dacă există o egalitate atât în ceea ce privește valoarea, cât și numărul de cărți (într-o versiune timpurie, toate pariurile sunt anulate). Orice parior care primește un 9 natural primește de trei ori valoarea pariului, atâta timp cât bancherul nu are și el un 9 natural. Câștigarea cu un 8 natural acordă dublu, în timp ce câștigarea cu un 7 sau mai puțin este doar egală cu pariul. Jucătorii pot solicita cărți suplimentare care sunt împărțite cu fața în sus; dacă este vorba de un 10 sau de o carte cu fața în sus, pot să o respingă și să ceară alta. Într-o versiune timpurie a acestui joc, depășirea valorii de 9 cu cărți suplimentare echivalează cu un „bust”, ca la blackjack; versiunile ulterioare folosesc aritmetica modulo 10, ca în celelalte jocuri. Învingerea bancherului cu o pereche nu acordă decât o sumă egală cu pariul. Când pachetul de cărți este epuizat, jucătorul din stânga bancherului devine noul bancher.

Victoria este o variantă de macao în care jucătorilor li se dau inițial două cărți. Ca și macao și baccarat, a fost interzisă în Rusia în secolul al XIX-lea, deși regulile lor au continuat să fie tipărite în cărțile de joc.