Explicație tehnică a Autofocusului
Tehnologia Autofocus (AF) a apărut pentru prima dată în forme foarte rudimentare, destul de lent, în anii 1960 și 1970, și a fost adoptată pe scară largă de către marile companii de aparate foto abia în anii 1980. Astăzi, majoritatea obiectivelor și aparatelor foto orientate către consumatori și profesioniști oferă autofocalizare, doar câteva companii producătoare de obiective specializate oferind obiective care trebuie întotdeauna focalizate manual.
(Citiți mai multe AICI)
În prezent, sunt utilizate diferite tipuri de tehnologii de autofocalizare, iar sistemul AF inclus în aparatul dvs. foto va depinde de tipul de sistem foto. În general, cele mai multe sisteme de autofocalizare se încadrează în două categorii diferite: autofocalizarea care este realizată de senzorul de imagine în sine și focalizarea care este realizată de un modul AF separat.
Optical Phase-Detect Autofocus in SLR Cameras
Dacă un aparat foto are o oglindă și un obturator, acesta va utiliza o tehnologie de autofocalizare cunoscută sub numele de autofocalizare cu detectare de fază. Acest tip de sistem AF se bazează de obicei pe un modul AF care este separat de senzorul de imagine propriu-zis. Acest modul AF focalizează obiectivul folosind lumina care este reflectată pe el de o altă oglindă ascunsă în spatele oglinzii principale.
Această tehnologie AF a devenit foarte precisă, iar aparatele foto profesionale high-end au sisteme AF cu detectare de fază impresionante și inteligente. Cu toate acestea, utilizarea unei oglinzi și a unui modul autofocus separat are un defect inerent: nu folosește de fapt senzorul însuși pentru a verifica focalizarea.
Pentru a compensa discrepanțele minuscule (dar consistente) în precizia autofocusului unei camere sau a unui obiectiv, multe camere moderne oferă un sistem de reglare fină a autofocusului. (Vezi AF Microajustare AF)
Autofocalizare bazată pe senzor în aparatele foto fără oglindă
Aparatele foto care nu au oglindă (de asemenea, aparatele foto SLR care au un mod „live view”) folosesc senzorul de imagine în sine pentru a efectua autofocalizarea. Acest lucru se realizează, de obicei, printr-o metodă cunoscută sub numele de AF cu detectare de contrast, care era anterior inferioară atât la performanțele de autofocalizare în condiții de lumină slabă, cât și la urmărirea continuă a subiectului.
Cu toate acestea, unele aparate foto fără oglindă recente (și aparate DSLR cu vizualizare directă) au dezvoltat o metodă de utilizare a senzorului de imagine în sine pentru a realiza autofocalizarea cu detectare de fază. Alte aparate foto au căpătat un sistem de autofocalizare hibrid, care realizează atât autofocalizarea cu detectare de fază, cât și cea cu detectare de contrast pe senzorul de imagine.
Ambele sisteme de autofocalizare mai noi pot fi extrem de precise și mai puțin predispuse la erori, în special în condiții optime de iluminare (puternică). Cele mai noi iterații ale acestor tehnologii rivalizează în sfârșit cu performanțele de autofocalizare chiar și a celor mai bune sisteme tradiționale de AF cu detectare de fază optică.
Alți termeni și definiții legate de autofocalizare
Sistemele de autofocalizare au numeroase caracteristici și opțiuni, dintre care unele sunt uneori denumite în mod confuz. Iată o scurtă listă a câtorva dintre termenii obișnuiți utilizați în sistemele Autofocus:
- Puncte de focalizare: Punctele individuale din jurul vizorului în care se realizează efectiv autofocalizarea. Majoritatea aparatelor foto vă permit fie să selectați un punct de focalizare individual și să îl deplasați în jurul vizorului, fie să lăsați aparatul foto să aleagă automat orice punct de focalizare pe care îl consideră cel mai bun.
- Puncte de focalizare de tip încrucișat: Un tip de punct de focalizare care constă, de fapt, din două puncte de focalizare cu detectare de fază într-unul singur, ceea ce permite punctului de focalizare să detecteze detalii de imagine de orice formă. Prin comparație, un punct AF care nu este de tip încrucișat este capabil să detecteze doar detaliile imaginii care se desfășoară într-o anumită direcție.
- Focalizare unică: Modul AF care blochează focalizarea pe subiect o singură dată și apoi se oprește, permițându-vă să așteptați un moment spontan sau să recompuneți imaginea înainte de a apăsa pe declanșator. Cunoscut și sub numele de One Shot Focus.
- Focalizare continuă: modul AF care urmărește continuu un subiect, permițându-vă să mențineți focalizarea pe un subiect în mișcare atâta timp cât țineți apăsat butonul AF. Cunoscut și sub numele de Servo Focus sau AI-Servo
- Focalizare dinamică: un mod de focalizare automată care permite aparatului foto să deplaseze/schimbă punctul de focalizare activ, pentru a urmări un subiect dacă acesta se deplasează în jurul vizorului.
- AF-ON: o personalizare care permite fotografului să activeze focalizarea automată folosind un alt buton decât declanșatorul și, dacă se dorește, să nu permită butonului declanșatorului să efectueze deloc focalizarea automată. Unele aparate foto au un buton AF-ON dedicat, la alte aparate foto funcția trebuie să fie atribuită în mod personalizat unui alt buton. Se mai numește și Back-Button Focus.