Acest articol prezintă o scurtă sinteză a stadiului actual al cunoștințelor privind formarea și dezmembrarea supercontinentului Rodinia din neoproterozoicul timpuriu, precum și asamblarea ulterioară a Gondwanalandului. Discuțiile noastre se bazează atât pe constrângeri paleomagnetice, cât și pe corelațiile geologice ale provinciilor de subsol, istoriile orogenetice, proveniența sedimentară, dezvoltarea faldurilor continentale și a marginilor pasive, precum și pe înregistrarea evenimentelor legate de plumele mantalei.
Rodinia s-a asamblat prin evenimente orogenetice la nivel mondial între 1300 Ma și 900 Ma, fiind probabil implicate toate, sau aproape toate blocurile continentale cunoscute ca existând la acel moment. În modelul nostru preferat al Rodiniei, procesul de asamblare prezintă acreția sau coliziunea blocurilor continentale în jurul marginii Laurenției. Ca și supercontinentul Pangaea, Rodinia a durat aproximativ 150 de milioane de ani după asamblarea completă. Avalanșele mantalei, provocate de scufundarea plăcilor stagnante acumulate în zona de tranziție a mantalei din jurul supercontinentului, plus izolarea termică de către supercontinent, au dus la formarea unui superflux de manta (sau superpluton) sub Rodinia la 40-60 de milioane de ani după finalizarea asamblării sale. Ca urmare, între cca. 825 Ma și 740 Ma a avut loc un rifting continental larg răspândit, cu evenimente episodice de plume la cca. 825 Ma, cca. 780 Ma și cca. 750 Ma.
La fel ca și asamblarea sa, destrămarea Rodiniei a avut loc în mod diacronic. Primul eveniment major de dezagregare a avut loc de-a lungul marginii vestice a Laurenției (coordonatele actuale), posibil încă de la 750 Ma. Riftingul dintre cratonul Amazonia și marginea sud-estică a Laurenției a început aproximativ în același timp, dar a dus la dezagregare abia după cca. 600 Ma. Până în acest moment, majoritatea continentelor din vestul Gondwanului s-au unit, deși formarea Gondwanalandului nu a fost completă până la cca. 530 Ma.
.