SchizofrenieEdit

În schizofrenie, asocialitatea este unul dintre principalele 5 „simptome negative”, celelalte fiind avoliția, anhedonia, afectivitatea redusă și alogia. Din cauza lipsei dorinței de a forma relații, retragerea socială este frecventă la persoanele cu schizofrenie. Persoanele cu schizofrenie pot prezenta deficite sau disfuncții sociale ca urmare a tulburării, ceea ce duce la un comportament asocial. Iluziile și halucinațiile frecvente sau continue pot deteriora relațiile și alte legături sociale, izolând persoanele cu schizofrenie de realitate și, în unele cazuri, conducând la lipsa de adăpost. Chiar și atunci când sunt tratați cu medicamente pentru această tulburare, aceștia pot fi incapabili să se angajeze în comportamente sociale, cum ar fi să mențină conversații, să perceapă cu acuratețe emoțiile celorlalți sau să funcționeze în medii aglomerate. Au existat numeroase cercetări privind utilizarea eficientă a formării abilităților sociale pentru tratamentul schizofreniei, atât în clinicile ambulatorii, cât și în unitățile de internare. Formarea abilităților sociale (SST) poate fi folosită pentru a ajuta pacienții cu schizofrenie să stabilească un contact vizual mai bun cu alte persoane, să crească asertivitatea și să își îmbunătățească abilitățile generale de conversație.

Tulburări de personalitateEdit

Tulburare de personalitate evitantăEdit

Asocialitatea este comună în rândul persoanelor cu tulburare de personalitate evitantă (AvPD). Acestea resimt disconfort și se simt inhibate în situații sociale, copleșite de sentimente de inadecvare. Aceste persoane rămân în mod constant temătoare de respingerea socială, alegând să evite angajamentele sociale, deoarece nu doresc să ofere oamenilor ocazia de a-i respinge (sau, eventual, de a-i accepta). Persoanele cu AvPD evită în mod activ ocaziile care necesită interacțiune socială, ceea ce duce la tendințe extrem de asociale. Aceste persoane au, de obicei, puțini sau deloc prieteni apropiați.

Persoanele cu AvPD pot prezenta, de asemenea, fobie socială, diferența fiind că fobia socială este frica de circumstanțe sociale, în timp ce AvPD este mai bine descrisă ca o aversiune față de intimitate în relații.

Tulburarea de personalitate schizoidăEdit

Tulburarea de personalitate schizoidă (SPD) se caracterizează printr-o lipsă de interes pentru relațiile sociale, o tendință spre un stil de viață solitar, secretomanie, răceală emoțională și apatie. Indivizii afectați pot demonstra în același timp o lume fantastică bogată și elaborată, dar exclusiv internă.

SPD nu este același lucru cu schizofrenia, deși au în comun caracteristici asemănătoare precum detașarea și afectivitatea atenuată. Există, de altfel, o prevalență crescută a tulburării în familiile cu schizofrenie.

Tulburarea de personalitate schizotipalăEdit

Tulburarea de personalitate schizotipală se caracterizează printr-o nevoie de izolare socială, anxietate în situații sociale, comportament și gândire ciudată și adesea convingeri neconvenționale. Persoanele cu această tulburare simt un disconfort extrem de mare în ceea ce privește menținerea unor relații apropiate cu oamenii și, prin urmare, adesea nu o fac. Persoanele care suferă de această tulburare pot afișa maniere ciudate de a vorbi și de a se îmbrăca și au adesea dificultăți în stabilirea de relații. În unele cazuri, ei pot reacționa ciudat în conversații, nu răspund sau vorbesc singuri.

Tulburare de spectru autistEdit

Asocialitatea a fost observată la persoanele care au fost diagnosticate cu tulburare de spectru autist (TSA).

Cei cu TSA pot prezenta tendințe profund asociale, din cauza dificultăților de socializare și relaționare interpersonală. Alte cauze pentru comportamentul asocial includ o expresivitate socială limitată și o sensibilitate scăzută la indicii sociale, emoții și utilizarea pragmatică a limbajului. O sugestie este că indivizilor cu autism le lipsesc neuronii oglindă care permit indivizilor neurotipici să imite comportamentul celorlalți.

Tendințele asociale devin sesizabile în mod acut la copiii cu TSA de la o vârstă fragedă, din cauza deficitelor în abilitățile cruciale de dezvoltare socială. Aceste abilități includ reciprocitatea socială și emoțională, privirea ochi în ochi, gesturile, expresiile faciale normale și postura corpului, precum și împărtășirea plăcerii și intereselor cu ceilalți.

Câțiva copii cu TSA doresc să fie sociabili, dar nu reușesc să socializeze cu succes, ceea ce poate duce mai târziu la retragere și comportament asocial, în special în adolescență.

Tulburări de dispozițieEdit

DepresieEdit

Asocialitatea poate fi observată la indivizii care suferă de tulburare depresivă majoră sau distimie, deoarece indivizii își pierd interesul pentru activitățile de zi cu zi și hobby-urile de care obișnuiau să se bucure, care pot include activități sociale, ceea ce duce la retragere socială.

Învățarea abilităților sociale poate fi adaptată la tratamentul depresiei, cu accent pe învățarea asertivității. Pacienții depresivi beneficiază adesea de învățarea de a stabili limite față de ceilalți, de a obține satisfacerea propriilor nevoi și de a se simți mai încrezători în sine în interacțiunile sociale. Cercetările sugerează că pacienții care sunt deprimați pentru că au tendința de a se retrage de la ceilalți pot beneficia de antrenamentul în domeniul abilităților sociale, învățând să crească interacțiunile sociale pozitive cu ceilalți în loc să se retragă.

Tulburare de anxietate socialăEdit

Comportamentul social este observat la persoanele cu tulburare de anxietate socială (TAS), care se confruntă cu temeri perpetue și iraționale de a se umili în situații sociale. Ca urmare, aceștia suferă adesea de atacuri de panică și de anxietate severă, ceea ce poate duce ocazional la agorafobie. Tulburarea este frecventă la copii și adulți tineri, fiind diagnosticată în medie în jurul vârstei de 13 ani. Dacă nu sunt tratate, persoanele cu SAD manifestă un comportament asocial până la vârsta adultă, evitând interacțiunile sociale și alegerile profesionale care necesită abilități interpersonale. Formarea abilităților sociale poate ajuta persoanele care suferă de fobie socială sau timiditate să își îmbunătățească abilitățile de comunicare și abilitățile sociale, astfel încât vor putea să se amestece cu ceilalți sau să meargă la interviuri de angajare cu mai multă ușurință și încredere în sine.

Leziuni cerebrale traumaticeEdit

Leziunile cerebrale traumatice (TCC) pot duce, de asemenea, la asocialitate și retragere socială.